"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

luni, 8 noiembrie 2010

Blestemul

În acest weekend am fost în Craiova, pe la părinţi. Prilej numa' bun de povestiri din trecut, de amintiri. Şi mi-am amintit ceva...
Într-o zi, în satul bunicilor mei, locul unde am crescut şi am copilărit, am fost martorul unei certe înverşunate dintre doi ţărani, tată şi fiu.
Fiul a sfârşit prin a aduce o jignire îngrozitoare tatălui.
- Blesteamă-l, bărbate, blesteamă-l pe nenorocitul ăsta! a strigat atunci soţia bătranului, cu voce tremurandă de nervi, emoţie şi neputinţă.
- Facă-se voia ta, muiere, a răspuns bătranul cu o voce înăbuşită, făcându-şi o cruce mare. Să ajungă să aibă un fiu care în faţa mamei lui să scuipe în barba căruntă a tatălui său!
Acest blestem mi s-a părut teribil.
Fiul a deschis gura, s-a clătinat, a pălit la faţă şi a ieşit afară din curte.

3 comentarii:

Anonim spunea...

dintre toate lucrurile frumoase care cu siguranta au fost, ti-ai amintit tocmai unul foarte urat. pacat!

Claudiu Crăciun spunea...

Amintiri au fost nenumarate, urate si frumoase, dar doar despre aceasta am scris. A fost alegerea mea.
Viata mea nu a fost compusa doar din bucurii sau scene frumoase. Dimpotriva!
Iar adevaratele salturi spre inainte in evolutia mea le-am facut atunci cand nu radeam cu gura pana la urechi de fericire.
Asupra mea, aceasta amintire are si in prezent o influenta foarte puternica.
O amintire nu o pot considera niciodata un pacat. Mai ales cand "inteleg" ceva din ea.

Ferice de voi cei ce puteti sa va amintiti doar lucrurile frumoase si restul sa le ignorati, sa va prefaceti ca n-au existat.
Eu nu pot si nici nu vreau sa fac asta. Pentru ca orice amintire are un sens pentru mine si in fiecare aducere aminte gasec un miez, un talc... Nu degeaba s-au intamplat sub ochii mei unele lucruri si nu degeaba mi le amintesc acum.
Asa sunt eu.

Iar daca asta e urat?!... inseamna ca nu-mi stii restul amintirilor (cea mai mare parte dintre ele)!

Unknown spunea...

ai mare dreptate, exact asa gandesc si eu...fiecare lucru se petrece cu un scop....si trebuie sa inveti ceva din orice intamplare