"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

sâmbătă, 6 mai 2017

Neintelegere (o dimineata mohorata)

In dimineata aia a plouat doar cand am iesit eu din bloc sa merg pana la metrou. In alea doua minute (inca locuiam langa metrou N. Grigorescu), m-a murat oleaca. In metrou sedeam abatut pe scaun, privind in podea, in vreme ce in capul meu se asezau informatiile stranse cu o seara in urma, inainte de culcare, din biblioteca de pe dealurile Olteniei. Zaibarel a fost cel mai profund si-mi dadea inca batai de cap.

Pe la Timpuri Noi linistea in care ma adancisem a fost facuta cioburi. Agitatie, taraboi, oameni care urlau si, la un moment dat, un tata nervos isi trage brutal fetita dupa el si urca in metrou, aruncand peste umar, in spate, cuvinte de ocara si priviri nervoase. O femeie, probabil sotia lui, ramasese pe peron, ezitand si atunci el o indeamna in gura mare sa urce, adresandu-se ei cu referire la altii, nu stiu care:
- Hai, urca! Lasa, ca rezolvam noi! De nu-mi bag eu p#!@ in gatul lor!...

Barbatul era agitat si urla cat de tare putea. In nervii lui, tot brusca biata fetita, care sedea posaca si nu zicea nimic. Sa fi avut in jur de 8 - 10 ani, fata.

- Hai, stai aici!, i-a zis si  a impins-o pe fata catre un scaun liber.
Iar el, stand in picioare, la un moment dat  a rabufnit catre ea:
- Si sa nu te mai bagi tu, alta data! Intelegi? Ca toate astea pentru tine le fac.

Intre timp, mama fetei se asezase pe scaunul liber de langa ea si  si-a asezat mana stanga, linistitor, pe genunchii fetei.

- Intelegi?!, insista tatal sa obtina un raspuns, pe un ton de-acum mai calm.
- Inteleg, a raspuns morocanos fata, evident stanjeninta de privirile calatorilor atintite spre ei.
- Intelegi pe dracu!, a concluzionat tatal, inca fumegand.
Si-atunci fetita si-a ridicat privirea spre el si i-a spus cu convingere:
- Nu, pe ala nu-l inteleg. Am incercat, dar pe dracu' nu pot sa-l inteleg.
............................

A venit statia Unirii, am coborat, iar cand am iesit afara ploaia trecuse. Un curcubeau imi ura buna dimineata.

miercuri, 8 februarie 2017

Primul fulger din 2017

"...Your world is everything you ever dreamed of
If only you could open up your mind an see

The beauty that is here"



Afara ploua cu gheata si bate vantul. De cateva ore bune. Citind cum cele doua personaje ale lui Hem' din Gradina Raiului mor de cald pe o plaja din Spania, am simtit nevoia sa ma racoresc putin. Am deschis geamul. Se auzea un fasait continuu creat de boabele marunte de gheata care picau din cer, iar copacii inalti, desfrunziti si imbracati intr-un strat de gheata, trozneau in vreme ce se clatinau in bataia vantului.
Si cum sedeam eu asa, la ora tarzie din noapte, privind afara de la etajul noua spre cerul intunecat al capitalei, luminat ici si colo de surse de lumina mai puternice reflectate in plafonul de nori, in largul spatiu ce se deschidea in fata mea peste parcul IOR, am vazut primul fulger pe anul asta.Si inainte sa-mi treaca uimirea, s-au mai reflectat vreo trei fulgere pe cerul patriei, in cele cinci minute cat m-am zgait pe geam.
N-am auzit niciun tunet, erau prea departe, dar de vazut le-am vazut.

8 februarie 2017, aproximativ ora 3:30 a.m., am consemnat primul fulger pe anul acesta.