"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

joi, 11 februarie 2010

zoon omatikon

Eşti ceea ce îndrăzneşti!

Mă întreb ce le-or fi zis poliţiştii care îi opresc, în final.

În câteva ore plec spre Straja. Schiurile deja le-am ceruit si le-am băgat în husă, iar clăparii aşteaptă cuminţi lângă rucsac. Zăpadă să fie!

marți, 9 februarie 2010

Despre fericire

FERICIREA POATE CA NU SE AFLA DECAT IN CLIPA CARE ZBOARA!



Am nevoie de oameni. Ma simt bine printre ei si ma bucur ca am descoperit ca viata poate fi frumoasa si in societatea noastra, asa cum e ea si ma bucur de asemenea ca am descoperit ca fericirea este in sufletul meu si ca putini mi-ar mai putea-o lua. Merita sa traiesti pentru fiecare lucru marunt care te face fericit.
Imi amintesc ca nu de putine ori senzatia de multumire (uneori asemanata cu fericirea) ma punea in garda deoarece consideram ca fericirea este o capcana trecatoare care ne costumeaza supararile permanente si ne face mai vulnerabili ca niciodata in fata oarbei legalitati a norocului. Dar au fost si clipe cand am uitat asta. Si m-am lasat coplesit de fericire. Si chiar daca totul s-a sfarsit pana la urma, nu pot spune ca regret - cum as putea sa regret ca am fost, odata, fericit?! Fericirea ne face mai vulnerabili? Pai si asta nu sporeste farmecul vietii? Viitorul este necunoscut. Nu exista destin, dar totusi cineva ne urmareste viata si, uneori, ne trimite semne. Destinul insa ni-l creem noi, asa cum stim. Totul se afla in clipa prezenta, in deciziile, gandurile, actiunile sau nonactiunile noastre din prezent. Si viitorul si destinul, totul. De fapt, viitorul reprezinta efectul, iar cauza se regaseste in felul cum traim prezentul, la fel cum prezentul este efectul modului in care ne-am trait trecutul. Iar faptul ca nu stim sigur ce ne asteapta, sporeste farmecul vietii. Daca am sti viitorul, acela nu ar mai fi viitorul nostru.
Are rost sa te gandesti la fericire? Poate ca nu. Fericrea este ca si sanatatea: daca nu iti da de gandit, inseamna ca o ai. Fericirea este o dihanie... cel care nu o are nu poate sti ce e, iar cel care o are nu se mai intreaba ce e. Fericirea este subiectiva, depinde de perceptia fiecaruia. Insa fericirea trebuie sa iti aduca acea stare in care simti ca ai totul, din punct de vedere material si spiritual, iar la ce nu ai ai renuntat de bunavoie si cu inima usoara. Un zambet din partea cuiva poate fi fericire; un zambet provocat de tine pe fata cuiva poate insemna fericre. Fericirea depinde de om. Fiecare o vede in felul lui. Nu putem avea decat fericirea pe care o putem intelege.
Sunt oameni care se tem de fericire. Pentru a fi fericiti ar insemna sa-si schimbe multe din obiceiurile pe care le au, iar asta ar insemna pentru ei ca-si pierd simtul identitatii. Adesea, oamenii sunt rezervati fata de lucrurile bune care le animeaza viata. Se gandesc ca e mai bine sa nu bea din cupa fericirii, pentru ca atunci cand aceasta se va goli, vor suferi cumplit. Asa e! Dar totul este o cauza a unei greseli capitale a omului - aceea ca nu poate trai clipa, fara a o infiera cu asteptarile sale pentru ziua de maine. Iar fiecare asteptare pe care si-o face omul, inseamna, implicit, dezamagire, adica suferinta. Si totusi, suferinta care urmeaza nu poate umbri fericirea care a existat. Din cauza unei posibile dezamagiri, sa nu poti fi fericit de clipa prezenta?! Ce ciudati mai suntem si noi, oamenii! De multe ori, din cauza fricii de a ne micsora, nu reusim sa crestem. Si pentru ca ne e frica de plans, nu avem curaj sa radem. Si e trist.