"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

miercuri, 8 februarie 2017

Primul fulger din 2017

"...Your world is everything you ever dreamed of
If only you could open up your mind an see

The beauty that is here"



Afara ploua cu gheata si bate vantul. De cateva ore bune. Citind cum cele doua personaje ale lui Hem' din Gradina Raiului mor de cald pe o plaja din Spania, am simtit nevoia sa ma racoresc putin. Am deschis geamul. Se auzea un fasait continuu creat de boabele marunte de gheata care picau din cer, iar copacii inalti, desfrunziti si imbracati intr-un strat de gheata, trozneau in vreme ce se clatinau in bataia vantului.
Si cum sedeam eu asa, la ora tarzie din noapte, privind afara de la etajul noua spre cerul intunecat al capitalei, luminat ici si colo de surse de lumina mai puternice reflectate in plafonul de nori, in largul spatiu ce se deschidea in fata mea peste parcul IOR, am vazut primul fulger pe anul asta.Si inainte sa-mi treaca uimirea, s-au mai reflectat vreo trei fulgere pe cerul patriei, in cele cinci minute cat m-am zgait pe geam.
N-am auzit niciun tunet, erau prea departe, dar de vazut le-am vazut.

8 februarie 2017, aproximativ ora 3:30 a.m., am consemnat primul fulger pe anul acesta.