"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

joi, 26 martie 2009

If you haven't tried, you haven't lived

"I want you to sing with rapture and dance like a dervish.
Love is passion, obsession, someone you can't live without. If you don't start with that, what are you going to end up with? Fall head over heels. I say find someone you can love like crazy and who'll love you the same way back. And how do you find him? Forget your head and listen to your heart. I'm not hearing any heart. Run the risk, if you get hurt, you'll come back. Because, the truth is there is no sense living your life without this. To make the journey and not fall deeply in love - well, you haven't lived a life at all. You have to try. Because if you haven't tried, you haven't lived."
Sir Anthony Hopkins, as William Parrish, in Meet Joe Black

joi, 19 martie 2009

Fara tine

Un videoclip frumos (rog alpiniştii veritabili să nu discute deficienţele de ordin tehnic ale filmării şi interpretării fanteziste a unor situaţii - nu asta e important). Să apreciem că o formaţie a decis şi a ştiut să spună ce are de spus, în acest minunat fel. Sunt singurii, din câte ştiu eu.
E un videoclip care, mie personal, îmi dă senzaţii puternice... părul mi se zburleşte mereu la combinaţia sunet plus imagine, atunci când pioletul se înfige în zăpada, după un moment de "linişte viscolită".



Si daca imaginile nu sunt suficiente, incercati si traducere in engleza a versurilor (multi veti intelege, probabil, mai bine, de ce imi place asa mult aceasta melodie). Multumesc traducatorului in romana (aceasta traducere, insa, o pastrez pentru mine)

miercuri, 4 martie 2009

Miercuri


Atingerea catifelata a pielii mi-a ramas intiparita in degete, ca si gustul sarat de pe buze, ca si atingerea dulce si putin aspra a vinului in cerul gurii... iar aburii diminetii, copacii fara frunze, norii de pe cer, racoarea, cantecul pasarelelor, nu-mi pot spune mai mult decat imi spunea zambetul tau, parfumul trupului tau semigol si aproape adormit. Ce bine e sa iti incepi asa dimineata!
Cat de indepartate imi par acum, astfel de dimineti.
De multe ori simtim ca ne lipseste ceva, nu stim ce, dar ii ducem cumplit dorul. Oare asa sa fie? Dorul e o lege a firii? Gabriela Melinescu vorbea despre acest sentiment unic: "Tanjesc florile salbatice de munte dupa florile salbatice de campie? Tanjesc cei ce traiesc in aer dupa cei ce traiesc in apa? Toata lumea aceasta pare sa fie un blestem, unde semintele tanjesc dupa seminte, pana ce dorul insusi se stinge in izvorul originar al dorului.
Sau e doar un sentiment iluzoriu – sufletul tanjeste dupa lucruri ce nu-i sunt cu putinta a fi atinse in conditia umana, dar nu realizeaza si viseaza sa-si depaseasca conditia? Sa fie oare adevarat ca nu putem fi fericiti? Ca mereu vom purta in noi un "e loc si de mai bine"? Nu, nu cred. Stiu asta, pentru ca atunci cand am deschis portofelul sa platesc biletul la microbuz, in acea dimineata torida de vara, n-am mai gasit in sufletul meu „loc si de mai bine".
Miercuri. Deja te intrebi ce va fi in week-end? Incepem sa numaram zilele pana atunci, fie ca avem planuri, fie ca nu.

Sa nu te indoiesti ca nu te-as imbratisa vreodata cu drag, oriunde te-as prinde: munte, mare, oras prafos si infect, acasa... pentru tot ce esti tu, pentru tot ce-mi dai, pentru tot ce descopar in tine cu surprindere si alteori cu furie, pentru dimineti senine, pentru…
Si ce mult as vrea sa te pot prinde chiar acum, sa smulg hainele de pe tine si sa…
Formula diminetii de miercuri este 1 + una = 1
Iar zambetul se intinde pe toata suprafata pamantului…

luni, 2 martie 2009

Sometimes all of our thoughts are misgiven...

O poveste japoneza spune cum un samurai, razboinic temut, a venit intr-o zi la un maestru Zen pentru a afla ce este iadul si ce este raiul. Privindu-l cu dispret, maestrul, i-a spus: "Nu vreau sa-mi pierd vremea cu unul ca tine".

Auzind asemenea obraznicie, samuraiul s-a maniat si a scos sabia din teaca, gata sa atace. Maestrul, vazandu-i reactia, i-a spus: "Acesta este iadul". Intelegand primejdia propriei manii, samuraiul s-a linistit si a bagat sabia in teaca, iar maestrul, zambind, a replicat: "Acesta este raiul".