"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

joi, 19 martie 2009

Fara tine

Un videoclip frumos (rog alpiniştii veritabili să nu discute deficienţele de ordin tehnic ale filmării şi interpretării fanteziste a unor situaţii - nu asta e important). Să apreciem că o formaţie a decis şi a ştiut să spună ce are de spus, în acest minunat fel. Sunt singurii, din câte ştiu eu.
E un videoclip care, mie personal, îmi dă senzaţii puternice... părul mi se zburleşte mereu la combinaţia sunet plus imagine, atunci când pioletul se înfige în zăpada, după un moment de "linişte viscolită".



Si daca imaginile nu sunt suficiente, incercati si traducere in engleza a versurilor (multi veti intelege, probabil, mai bine, de ce imi place asa mult aceasta melodie). Multumesc traducatorului in romana (aceasta traducere, insa, o pastrez pentru mine)

5 comentarii:

Anonim spunea...

interesant cum am dat de ..tine.. nu stiu cum sa spun..cautam o carte pe google molvania the land of choice si uite...super tari vidoeclipurile..nu m-am putut abtine sa nu scriu k si mie mi-or dat ceva senzatii..
iti doresc sa-ti urmezi calea..curaj
te saluta Ioana din Timisoara momentan

Claudiu Crăciun spunea...

Te salut si eu, momentan :)
Si te mai astept

Deea spunea...

Intr-adevar, combinatia sunet-imagine e naucitoare.
Daca mai aveam vreun dubiu ca vreau sa ma apuc de alpinism, videoclipul asta mi l-a risipit :)
Sper doar sa nu fie cam tarziu...

Claudiu Crăciun spunea...

Mai bine mai tarziu, decat niciodata!
Vaile alpine, nemarcate, din Bucegi, ar fi un bun inceput. Dar, OBLIGATORIU, cu cineva care a mai fost pe acolo. Pe aceste vai te-ai simti chiar ca in videoclip :), dar nu sunt singurele zone specatculoase din tara. Mai e si Craiul si nu numai...
Oricum, recomand vaile alpine si traseele lungi de pe creste, care combina drumetia cu catararea, decat cocotarea in plan vertical pe vreun perete de cativa zeci de metri la margine de drum asfaltat.
In mijlocul muntilor, e mai bine :)

Deea spunea...

In mijlocul muntilor e intotdeauna mai bine, pentru orice :)
Nici pe mine nu m-ar incanta doar o stanca goala pe un drum. Ar fi mult prea aproape de civilizatie si mult prea departe de salbaticia mea draga.
Totusi, chiar daca naiv de nerabdatoare, acum sunt in momentul in care vreau sa ma pot uita in jos si sa spun : uite, cativa zeci de metri de perete pe care i-am urcat singura. Daca sub cei cativa zeci sunt alte sute, e si mai bine :)