"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

joi, 23 iulie 2009

Remediu impotriva caniculei


Lacul Mija... un loc unde poti visa. Dar, mai presus de toate, un loc unde poti scapa de canicula. La putin peste 2000 m, apa nu avea mai mult de 12 grade. Eram la mijlocul unei zile frumoase si, obosit cum eram, simteam nevoia unei inviorari inainte de ceea ce avea sa urmeze - abordarea custurii. Noaptea, cinci furtuni consecutive m-au zguduit. Patru in afara cortului si una in cort...
Povestea intregii ture, detaliata, cu zeci de poze, o veti gasi aici (baga un clic), in varianta unui participant la tura.

Pentru voi, cei care va topiti de caldura.
Pentru mine, cel care luni imi voi prafui iar bocancii de colbul muntilor si mi-i voi uda prin stropii de roua timp de o saptamana in muntii Retezat.
Si, asa cum am citit undeva, "dorului de tine, caci noroi sa fii si nu te pot calca in picioare".

vineri, 17 iulie 2009

Păcat originar


Conform interpretării religiei organizate, în Biblie se afirmă că răul a intrat în lume prin intermediul păcatului originar. Interpretarea este greşită pentru că Adam şi Eva erau dezbrăcaţi şi abia după ce au mâncat din pomul cunoaşterii binelui şi răului, au realizat că asta era ceva rău. Răul era deja în lume, însă Adam şi Eva nu-l conştientizaseră.

"Cred că avem o părere greşită despre păcatul originar. Ne place să credem că ducem pe umeri un păcat de care nu suntem vinovaţi, pe care l-au comis alţii şi pe care - asta ne uşurează iertarea! - nici nu-l puteam ocoli, fiindcă a fost săvârşit mult înainte de a ne naşte noi. În felul acesta ne-am pus la îndemână o scuză şi chiar ne-am îndemnat să ne plângem de milă că am fost nedreptăţiţi. Or, eu sunt convins că există un păcat originar de care suntem noi vinovaţi, pe care l-am săvârşit noi, în timpul vieţii noastre, într-o anumită împrejurare; păcat de la care au plecat toate relele şi necazurile." *

Dar păcatul meu originar, care o fi? Ah!, am atâtea păcate, încât nici nu ştiu care este acela de la care mi se trage totul...
Nu mi-am dedicat viaţa niciunui scop măreţ. M-am mulţumit mereu cu ce am avut şi chiar dacă, poate, am visat, mi-a fost lene să lupt pentru mai mult. Pasiunile mele (muntele şi tot ce ţine de el, cititul, muzica) au fost rezervate timpului liber. Nu am trăit pentru nici o idee. Am trăit doar pentru mine... doar pentru mine şi pentru buna mea dispoziţie. Singurul meu "ideal" a fost să îmi umplu viaţa cu cât mai multe amintiri (rămăşiţe ale unor lucruri trăite). Şi am sperat şi mi-am dorit să rămân OM şi să nu rănesc pe nimeni în drumul meu prin această viaţă. Şi am eşuat chiar şi în acest mărunt ideal. Iar atunci când n-am avut puterea să greşesc singur, destinul m-a ajutat să greşesc şi mai grav decât decât aş fi îndrăznit să greşesc din proprie iniţiativă. Şi mereu m-am întrebat dacă nu cumva destinul face numai ceea ce trebuie să facă. Adică să execute ordinele pe care i le dau caracterele noastre.*
Am fost un om comod, m-am complăcut mereu în lucruri mărunte dar care îmi ofereau o oarecare siguranţă şi nu m-am zbătut şi n-am năzuit niciodată spre mai mult decât propria mea stare de bine. Am trăit viaţa dintr-o bucată. Am făcut cam tot ce mi-a plăcut să fac, mai puţin să acord importantă şi părţii materiale a acestei vieţi, a acestei lumi... Şi la fel fac şi acum. Mă complac într-un serviciu care nu-mi aduce nici o mulţumire, iar material îmi oferă strict cât să nu "întru în criză", dar care este relativ sigur, pentru că nu vreau să risc şi să mă agat de himere, iar apoi să rămân "în stradă". Mă mulţumesc cu puţin, pentru că nu am chef să risc să pierd şi ce am, într-o posibilă goană spre mai bine.
Privesc în urma mea şi văd că n-a rămas nimic. N-am lăsat nimic în urmă decât, poate, câteva ecouri în sufletele celor pe care i-am întâlnit şi fărâme din visele mele neîmplinite, sau spulberate.
N-am făcut decât să trăiesc doar pentru mine. Cum spun cei de la Iris:

"Nu am trăit decât pentru o zi,
Nu m-am mirat a fi..."

"Nu am ştiut decât să uit mereu
Că mâine voi fi, tot eu."

Am trăit clipa şi nimic mai mult. Am refuzat să cobor în gaura care ne predă neantului pentru judecata de apoi şi am preferat să mai adun păcate şi să uit că le-aş putea plăti, într-o zi.* Iar acum, privesc în urmă şi nu văd nimic. Am doar amintirile, pe care le port cu mine şi pe care le mai împart cu cei din jur, dar în spatele meu, văd urmele mele cum sunt împrăştiate din pulberea vieţii, de neîndurătorul vânt al lui Cronos.
Dar şi dacă mi-aş fi dedicat viaţa unei idei, unui scop, atunci aş fi fost acuzat că nu trăiesc şi pentru mine, că viaţa ne-a fost dată să o trăim, nu s-o irosim. Iar eu nu ştiu care risipă e mai mare: să consumi fiecare clipă a vieţii în deşertăciuni lumeşti, sau să o dedici unei idei sau unui scop, efemer şi el? Să trăieşti pentru tine, prin tine, punându-te pe tine în primplanul vieţii tale, sau să trăieşti pentru un scop, uitând de tine şi dedicând totul împlinirii acelui ideal? Să fii actorul principal în filmul vieţii tale, sau să fii regizorul acestui film. Cum e mai bine?
Eu zic că cel mai bine ar fi să fii şi regizor, şi actor.
Oricum n-aş scăpa. Nimeni nu scapă! Dacă nu eşti învinovăţit că eşti nepăsător, eşti, sigur, învinovăţit că eşti prea sensibil. Dacă nu eşti învinovăţit că umbli cu capul în nori, te trezeşti că eşti învinovăţit că eşti prea lucid. A muri nevinovat înseamnă doar a muri prea devreme, înainte de a fi avut timp să păcătuieşti.*
Am trăit doar pentru mine. Şi câtă risipă de ani şi de clipe am putut să fac! Şi câtă voi mai face, de acum înainte...

Îmi simt viaţa ca un vis de nebun într-o lume înţeleaptă.*

Am înotat într-un râu, fiind în acelaşi timp dus de curenţii apei. Cam aşa a fost viaţa mea. Chiar dacă am înotat, curenţii m-au dus unde au vrut ei.

Is there anybody alive, out there????


---------------------
Inexistent e doar ceva ce nu putem dori cu suficientă tărie.
Am crezut mereu într-o lume care nu exista şi, crezând în ea, o cream. O lume plină de poveşti de dragoste, o lume care mă aştepta cu braţele deschise, o lume în care ardeam de nerăbdare să mă arunc, ca într-o mare albastră si...
Şi acum e noapte, biroul la care scriu se clatină, prin fereastra deschisă pătrunde o lume cenuşie, tristă, cu nişte câini care latră şi nişte indivizi care ascultă manele. Poveştile mele s-au pierdut, visele mele nici nu au învăţat să zboare. Am aşteptat şi am căutat fără să ştiu ce aştept şi ce caut.
Peste o oră şi ceva, un tren pleacă spre munte. Mă voi urca în el fără să-mi pese de ce las în urmă şi de ce am să găsesc acolo. Orice s-ar întâmpla, voi şti mereu că într-o noapte toridă de vară am dormit într-un tren care mergea spre munte.

________________________________________

* - Toate cuvintele din acest text, care sunt scrise italic şi au la sfârşit semnul *, sunt citate din romanul Un om norocos, de Octavian Paler.

joi, 16 iulie 2009

Ain't it fun?



Ain't it fun when you're always on the run?
Ain't it fun when your friends despise what you've become?
Ain't it fun when you get so high
Well...that you just can't come?
Ain't it fun when you know that you're gonna die young?

It's such fun...


Ain't it fun when you taking care of number one?
Ain't it fun when you feel like you just gotta get a gun?
Ain't it fun when you just can't seem to find your tongue
Cause you stuck it too deep into something that really stung?
It's such fun

Well, so you come up to me and spit right in my face
I didn't even feel it
It was such a disgrace

I punched my fist right through the glass
I didn't even feel it
It happened so fast

Such fun...

Ain't it fun when you tell her she's just a cunt?
Ain't it fun when you she splits you and leaves you on the run?
Well, Ain't it fun when you broken up every band that you ever begun?
Ain't it fun when you know that you're gonna die young?

It's such fun
Such fun

luni, 13 iulie 2009

Calatorul

Luati un pahar de vin, preferabil rosu si puternic aromat, fara apa, chiar daca e vara... dati play la melodia de mai jos si beti paharul pe indelete.

ATENTIE: aceasta este o melodie plina de foc, de dor, de jale si de pasiune, pentru oamenii care isi traiesc viata cu pasiune si plini de vise zdrobite. Este o melodie pe care o dedic tuturor calatorilor, tuturor hoinarilor si oamenilor pe care dorurile nu-i lasa sa putrezeasca intre peretii casei lor.
Golesc si eu inca un pahar si mai ascult aceasta voce pur si simplu inegalabila!



In acelasi timp, este si o incursiune in trecutul fiecaruia dintre noi. Caci e imposibil sa-i asculti vocea, patima, pasiunea, pofta si sa nu pleci cu mintea in timp, cu ani in urma...

vineri, 10 iulie 2009

Invitatie... la viata. (Freebird)

Viata inseamna miscare, actiune. Moartea inseamna pasivitate. Daca esti viu, daca vrei sa fii viu, atunci nu refuza niciodata provocarile sau propunerile vietii, pentru ca numai tu vei avea de pierdut. Oricum, lucrurile care trebuie sa se intample, care iti sunt necesare evolutiei tale spirituale, mai devreme sau mai tarziu se vor intampla, caci de asta venim aici, pentru a invata anumite lucruri, pentru a deveni constienti de anumite lucruri, iar viata va avea grija sa ne trimita acele trairi de care avem nevoie pentru a ne da seama care este drumul nostru in aceasta lume, pentru a ne indeplini lucrarea si pentru a ne invata lectia.
Tot secretul vietii pe pamant este sa te feresti pe cat posibil de pasivitate, pentru ca astfel, traind multe, vei invata si intelege multe si vei putea invata sa fii fericit. Caci asta depinde doar de noi, fericirea e in sufletul nostru si nu in cineva sau ceva care se afla in fata noastra. Exista insa si oameni care te fac sa uiti de toate tristetile vietii si dupa ce i-ai intalnit totul se schimba, totul se lumineaza si nimic nu mai poate fi urat.
A alege pasivitatea inseamna a trece pe langa toate lucrurile pe care viata ni le ofera. Evolutiei nu ne putem opune oricum, trairile de care avem nevoie se vor repete sub o forma sau alta, pana cand le vom accepta, insa asta e numai in defavoarea noastra, pt ca evolutia noastra stagneaza. De aceea, refuz pasivitatea, pentru ca tot ceea ce ni se intampla, ne ajuta sa ne cunoastem mai bine.
Acum zambesc cu soarele de dimineata si privesc cu incredere spre viitor si continui sa fac ceea ce stiu eu cel mai bine - sa ma bucur de tot ceea ce mi se intampla in prezent, orice ar fi, caci daca mi se intampla ceva inseamna ca traiesc si asta e cel mai important pentru mine.
Soarele arzator a trezit de mult florile la viata, le-a facut sa infloreasca si sa straluceasca. Campul este plin de flori minunate care asteapta sa fie admirate. Si eu asta fac: le admir, de cate ori ies afara. Iar daca vreuna din ele imi va oferi si un suras fugar, voi fi fericit. Caci nimic nu e mai de pret decat un suras primit intr-o dimineata senina sau intr-o zi torida de vara.
Viata fiecaruia dintre noi este o chestiune de decizie personala si fiecare dintre noi va trebui sa traim cu efectul acelor decizii.
Aceste legi se aplica tuturor, fara exceptie. Legile nu vin de nicaieri din afara noastra. Ele vin din adevarul ca toti suntem egali in potential si toti avem aceleasi infinite posibilitati. Suntem liberi si putem sa facem tot ceea ce vrem in limita acestei legi.
Pentru ca se stie: totul este cu putinta, dar nu totul este permis.

If I leave here tomorrow
Would you still remember me?


In imaginea de la inceputul acestui text se vede un cuibusor de vise indraznete - Lacul Mija, din muntii Parang. Si gandul meu este deja la intreaga zona din preajma acelui lac.
Amintindu-mi acele zile, departe de tot ceea ce traisem pana atunci, incep sa cred ca esti cu adevarat liber doar atunci cand te gasesti intr-un loc cu totul nou, rupt de tot ceea ce iti este familiar. Doar asa incepi sa simti aerul in timp ce il inspiri, sa privesti orizontul cu ochi flamanzi, sa iti arunci ochii printre stele si sa acorzi fiecarei experiente entuziasmul conquistadorului ratacind pe taramuri virgine.
Si imi amintesc cu drag si toate ezitarile pret de o injuratura nascocita printre dinti.
Acestea fiind zise, o alta "invitatie" v-o las aici.
Inca un lucru pe care il vom face impreuna, o mana de oameni, dar pe care il vom sfarsi in orase diferite, cu destine diferite, insa cu amintiri comune atat de placute!

joi, 9 iulie 2009

Probleme de memorie

Unde cauti tu iu..?
Mai bine, mai bine nu stiu



_______________________________
Ati vazut ce zi luminoasa a fost azi? Un cer zglobiu si albastru cum n-am mai vazut demult, a zambit toata ziua printre zecile de norisori scamosati, bezmetici si marunti. A fost o reala placere sa conduc, azi, pe sub un astfel de cer.
Si e atata lumina (incat creste iarba) afara chiar si acum. O atmosfera limpede, placuta, cu vizibilitate nelimitata...
O zi splendida, de vara.
Cum sa nu-ti doresti s-o inchei cu un pahar de vin rosu si rece, in mana?
E atata frumusete in lume si atat de aproape! E aici, dincolo de pragul casei noastre, in jurul nostru, peste tot.
Peste tot.
...........................................
Era un catel prin zona, ma jucam cu el in fiecare dimineata in statia de autobuz. Acum, cand am coborat din autobuz, l-am vazut complet storsit, pe asfalt. Un singur smoc de par, de pe coada, nu era inca lipit de asfalt, in acel amalgam de carne storsita, lichid intestinal si sange... flutura mereu acel smoc de par, cand trecea cate o masina prin jur, de parca ar fi vrut sa indemne coada se se miste, in semn de bucurie.
Iar oamenii treceau grabiti prin jur, fara sa se opreasca din mersul lor. Daca observau, ocoleau ce mai ramasese din el, ingretosati...
Acelui catel, ii placea mult de tot sa fie mangaiat pe burtica. Cum il baga cineva in seama, se rasturna pe spate si ridica labutele, invitandu-te sa-l mangaii pe burtica.
Mereu cand il vedeam ziceam ca dimineata urmatoare ii voi aduce de mancare si mereu am uitat. Acum nu mai are nici o importanta daca-mi voi aminti.
De fapt, acum cred ca-mi voi aminti in fiecare dimineata...

luni, 6 iulie 2009

O poveste foarte scurta

"A man can be destroyed but not defeated." E. Hemingway

Azi nu mai am nici o poveste in mine. Ma simt gol. Vantul urla in sufletul meu prin usile si ferestrele larg deschise.
Spune-mi tu o poveste, daca stii. Umple-mi tu sufletul cu ceva. Acolo unde nu mai e nimic, orice inseamna ceva, nu?

...Cand mi-e dor de poezie citesc Minulescu...

Romanta meschina

"Dac-ai crezut c-ar fi putut sa fie
Ceva mai mult decat a fost, te-ai inselat!
N-a fost decat un inceput de nebunie
De care-ntamplator ne-am vindecat.

N-a fost decat un zbor de triolete
Pe care un poet le-a scris in vis
In cinstea celei mai frumoase fete
Si-a-nnebunit indata ce le-a scris!...

N-a fost decat ce nu se poate spune
Decat cu ochii-nchisi si pe-nnoptat
In ritmul unui inceput de rugaciune
Pentru iertarea primului pacat!...

N-a fost decat ce-a trebuit sa fie
Si dac-a fost cu-adevarat ceva,
N-a fost decat un strop de vesnicie
Desprins dintr-un meschin "et caetera!"...


Si cand izvorul povestilor mele seaca, Hemingway ma salveaza, imi potoleste setea

O poveste foarte scurta
"Intr-o seara calduroasa, in Padova, l-au carat pana pe acoperis, de unde putea sa vada tot orasul. Hornurile se profilau pe cer. Dupa o vreme se intuneca si reflectoarele au inceput sa se-aprinda. Ceilalti au coborat si au luat sticlele cu ei. El si cu Luz ii auzea dedesubt, in balcon. Luz statea in pat. Era proaspata si linistita in noaptea fierbinte.
Luz facea tura de noapte de trei luni. Ei o lasau bucurosi. Cand l-au operat, ea l-a pregatit inainte; aveau si o gluma: prieten sau clisma*. Cand l-au anesteziat a trebuit sa se abtina sa nu scape vreo prostie in perioada aia tampita cand devii vorbaret. Cand a inceput sa mearga in carje isi lua singur temperatura, ca sa n-o mai scoale pe Luz. In afara de el mai erau doar cativa pacienti si toti erau la curent cu povestea asta. Toti o placeau pe Luz. In timp ce se-ntorcea pe hol, se gandea la Luz, care era in patul lui.
Inainte ca el sa se intoarca pe front s-au dus la Dom si s-au rugat. Locul era intunecat si tacut si mai erau si alti oameni care se rugau. Ar fi vrut sa se casatoreasca, dar n-aveau timp sa faca anunturile si nici n-aveau certificatele de nastere. Se simteau ca si cand ar fi fost casatoriti deja, dar voiau sa stie toata lumea lucrul asta si sa faca in asa fel incat sa ramana asa, casatoriti, mereu.
Luz i-a scris multe scrisori, pe care el nu le-a primit insa decat dupa armistitiu. A primit cincisprezece scrisori deodata si el le-a sortat dupa data si le-a citit in ordine cronologica. Vorbea in toate despre spital si despre cat il iubeste, despre cum ii e imposibil sa traiasca fara el si ce dor ingrozitor i se facea noaptea.
Dupa armistitiu, au cazut de acord ca ar fi mai bine ca el sa se-ntoarca acasa, sa-si gaseasca o slujba si sa se poata casatori. Luz nu voia sa se intoarca pana nu facea el rost de o slujba buna, pentru a putea apoi s-o intampine la New York. Era de la sine inteles ca el n-o sa se apuce sa bea si nu voia sa-si vada prietenii din State, nu voia sa se-ntalneasca cu nimeni acolo. Doar sa-si gaseasca o slujba si dupa aia sa se casatoreasca. In trenul care-i ducea de la Padova la Milano, au avut o cearta legata de faptul ca ea nu voia sa se intoarca acasa atunci. Cand au trebuit sa-si ia la revedere, in gara din Milano, s-au sarutat, dar cearta nu se terminase. Il imbolnavea sa se desparta asa.
S-a intors in America cu un vapor luat din Genova. Luz s-a intors in Pordenone, ca sa deschida un spital acolo. Locul acela era pustiu si ploios, si un batalion de arditi** era incartiruit acolo. Si iarna, in orasul acela ploios si plin de noroi, maiorul batalionului se culca cu Luz - care nu mai cunoscuse vreun italian inainte - si pana la urma i-a trimis lui Nick o scrisoare in State, in care-i spunea ca povestea lor fusese ceva intre un baiat si o fata. Ii parea rau, si stia ca probabil el n-o sa inteleaga, dar spera ca o s-o ierte intr-o zi si o sa-i fie recunoscator, dar ea urma, pe neasteptate, sa se casatoreasca in acea primavara. Il iubea ca-ntotdeauna, dar isi daduse seama ca ei avusesera doar o idila de adolescenti. Spera ca el sa aiba o cariera grozava si credea in el pe deplin. Ea stia ca asa e mai bine.
Maiorul nu s-a casatorit cu ea in acea primavara si nici alta data. Luz n-a primit vreun raspuns la scrisoarea trimisa-n Chicago. L-a scurt timp dupa aceea, el a luat o gonoree de la o vanzatoare, in timp ce mergeau cu un taxi prin Lincoln Park."

__________________
* - Friend or enema, in original - joc de cuvinte intraductibil, bazat pe expresia friend or enemy - prieten sau dusman; in engleza, enema inseamna "clisma"
**- Soldati italieni

-Ernest Hemingway-

***

Nicu Alifantis - Balada singuratatii

Am crezut mereu ca daca ajungi sa bei singur, vei ajunge cu siguranta un betiv. Dar acum am aflat ca nu e tocmai asa... daca bei doar din sticle incepute, mai ai o sansa.
Dar daca te apuci sa deschizi sticle, sigur ajungi un betiv.

vineri, 3 iulie 2009

3

Ce ciudat! Alarmele programate te surprind, amintindu-ţi lucruri care nu mai există de mult, dar niciodată nu îţi amintesc prezentul care te înconjoară, niciodată nu îţi amintesc de ceea ce îţi este în jur, acum. Şi asta probabil pentru că ceea ce te înconjoară nu are nevoie să-ţi fie reamintit.

Pe la 18 şi ceva, voi pleca spre Bulgaria, la căţărat. Mă voi întoarce mâine. În această seară aflată sub semnul cifrei 3, voi bea o sticlă de vin, pe drum, precum şi la poalele stâncii, în amintirea celor care au fost, în cinstea celor care sunt, precum şi întru speranţa celor ce au să vină; voi bea pentru voi, cei care îmi sunteţi dragi... Pentru că aşa vreau eu.

Dar în primul rând, voi bea pentru tine!
Pentru că un pahar de vin, mereu trebuie închinat în cinstea a tot ceea ce e minunat pe lume.


"Cândva şi eu cădea-voi În palma nu ştiu cui"