"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

vineri, 3 iulie 2009

3

Ce ciudat! Alarmele programate te surprind, amintindu-ţi lucruri care nu mai există de mult, dar niciodată nu îţi amintesc prezentul care te înconjoară, niciodată nu îţi amintesc de ceea ce îţi este în jur, acum. Şi asta probabil pentru că ceea ce te înconjoară nu are nevoie să-ţi fie reamintit.

Pe la 18 şi ceva, voi pleca spre Bulgaria, la căţărat. Mă voi întoarce mâine. În această seară aflată sub semnul cifrei 3, voi bea o sticlă de vin, pe drum, precum şi la poalele stâncii, în amintirea celor care au fost, în cinstea celor care sunt, precum şi întru speranţa celor ce au să vină; voi bea pentru voi, cei care îmi sunteţi dragi... Pentru că aşa vreau eu.

Dar în primul rând, voi bea pentru tine!
Pentru că un pahar de vin, mereu trebuie închinat în cinstea a tot ceea ce e minunat pe lume.


"Cândva şi eu cădea-voi În palma nu ştiu cui"

Un comentariu:

Deea spunea...

Trebuie sa fie grozav de reconfortanta speranta ca, in momentul unei mari caderi, palma cuiva drag va fi intotdeauna acolo pentru tine... :-)