"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

joi, 9 iulie 2009

Probleme de memorie

Unde cauti tu iu..?
Mai bine, mai bine nu stiu



_______________________________
Ati vazut ce zi luminoasa a fost azi? Un cer zglobiu si albastru cum n-am mai vazut demult, a zambit toata ziua printre zecile de norisori scamosati, bezmetici si marunti. A fost o reala placere sa conduc, azi, pe sub un astfel de cer.
Si e atata lumina (incat creste iarba) afara chiar si acum. O atmosfera limpede, placuta, cu vizibilitate nelimitata...
O zi splendida, de vara.
Cum sa nu-ti doresti s-o inchei cu un pahar de vin rosu si rece, in mana?
E atata frumusete in lume si atat de aproape! E aici, dincolo de pragul casei noastre, in jurul nostru, peste tot.
Peste tot.
...........................................
Era un catel prin zona, ma jucam cu el in fiecare dimineata in statia de autobuz. Acum, cand am coborat din autobuz, l-am vazut complet storsit, pe asfalt. Un singur smoc de par, de pe coada, nu era inca lipit de asfalt, in acel amalgam de carne storsita, lichid intestinal si sange... flutura mereu acel smoc de par, cand trecea cate o masina prin jur, de parca ar fi vrut sa indemne coada se se miste, in semn de bucurie.
Iar oamenii treceau grabiti prin jur, fara sa se opreasca din mersul lor. Daca observau, ocoleau ce mai ramasese din el, ingretosati...
Acelui catel, ii placea mult de tot sa fie mangaiat pe burtica. Cum il baga cineva in seama, se rasturna pe spate si ridica labutele, invitandu-te sa-l mangaii pe burtica.
Mereu cand il vedeam ziceam ca dimineata urmatoare ii voi aduce de mancare si mereu am uitat. Acum nu mai are nici o importanta daca-mi voi aminti.
De fapt, acum cred ca-mi voi aminti in fiecare dimineata...

7 comentarii:

Kaas spunea...

Povestea m-a facut sa imi aduc aminte ce fiinte minunate sunt cainii: iti arata mai mult decat oamenii cat pot fi de loiali! M-a facut sa ma gandesc la momentele cand au fost alaturi de mine si au stiut sa-mi stearga supararea mai bine decat cei care stiu sa vorbeasca.
Cainele meu de-acasa imi face cea mai minunata primire: ma asteapta mereu cand ma intorc din Bucuresti in prag scancind de bucurie ca am ajuns in sfarsit, iar zilele trecute trei caini ne-au urmat pana in varf de munte, jucandu-se cu noi, necerand nimic in schimbul tovarasiei lor.
Dar unii nu stiu sa ii pretuiasca...

Andreea spunea...

Cainii(aia care nu se reped la tine sa te muste) si copiii mici te fac intotdeuna sa zambesti. Ajunge doar sa te uiti la ei si zambesti automat, indiferent ce stare ai avea. Lumea ar fi tare trista fara ei...
Si baiatu' meu cu pete cate zambete imi aduce... :)

Claudiu Crăciun spunea...

Doar pentru ca un caine se repede la tine, nu inseamna ca este rau. Acelasi "baiat cu pete" care-ti aduce tie zambete, ar putea ca pe altul sa-l latre sau chiar sa-l muste, daca ar intra neinvitat in casa sau in masina pe care el o stie a lui si a celor pe care ii iubeste.
Orice caine care musca, nu o face din rautate, ci doar pt ca te considera intrus pe teritoriul lui, pe care si-l apara. E normal.
Doar oamenii pot sa-ti faca rau constient, cu buna stiinta si in mod gratuit, doar pt propria lor placere.
Iar noi am fost invatati ca "oamenii sunt fiii lui Dumnezeu". Doar ei, nu altfel, nu altceva... Doar omul are suflet, ne invata Religia. Ce prostie!

Oamenii rai nu aduc niciodata zambete, pe nici un chip. Dar un caine "rau" pentru tine, pe chipul altora aduce aceleasi zambete ca cele pe care ti le aduce "baiatul tau patat". Aici e diferenta. Si eu zic ca e mare!

Claudiu Crăciun spunea...

@ kaas: omul nu stie ce inseamna loialitatea, prin comparatie cu cainele.
E un vers din muzica populara, care spune ca un caine daca-l dai pe poarta afara, el sare gardul si intra iara.

Cat despre cainii care te urmaresc pe varf de munte asta le e meseria :). Stiu unii nelipsiti in Cozia, mai stiu chiar si in Ceahlau. urca cu un grup pana sus, coboara apoi cu el si revine la poteca de urcare si se alipesc de urmatorul grup... caci din asta traiesc, din ce le da fiecare grup care urca si care-i indragesc si carora le face placere compania lor.
ii vad de la distanta, asteptand, la intrarea in traseu :)
Cel din Ceahlau ne-a pazit corturile cat le-am lasat nesupravegheate. ii multumesc si pe aceasta cale :)

Andreea spunea...

Eu n-am folosit nicaieri contextul "caine rau" (nici nu m-am gandit la asta). Am spus doar ca daca un caine s-ar repezi la tine sa te muste(din diverse motive) nu ti-ar mai arde sa zambesti. Atata tot.

Claudiu Crăciun spunea...

Andreea, eu n-am zis nicaieri ca tu ai fi folosit acel termen. Eu am vorbit la modul general, continuand ideea ta, dar mi-a placut mai mult termentul de "baiatul cu pete", decat "caine". :)
dar, repet, vorbeam la modul general.

Oana spunea...

Mi-a placut partea cu "Oamenii rai nu aduc niciodata zambete, pe nici un chip. Dar un caine "rau" pentru tine, pe chipul altora aduce aceleasi zambete ca cele pe care ti le aduce "baiatul tau patat"." Imi place nu doar loialitatea lor, ci cum simt "oamenii rai", mai bine decat o pot face oamenii...pe mine m-a mai inselat instinctul!
Si eu le multumesc cainilor din Ceahlau, au venit in intampinarea noastra pe traseu cand ceata se indesise mult.