"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

luni, 21 decembrie 2009

Drumul


Atunci:
Era primavara. Dimineata, cand am iesit de la metrou la Piata Sudului, in jurul meu zburau, alergau fulgi de plop. Multi. Foarte multi! Se asezau pe pamant in straturi albe si pufoase si asteptau un copil sa vina sa le dea foc si sa ii priveasca razand, cum ard; si astfel fulgii de plop sa-si implineasca menirea - nu scopul suprem, acela de a contribui la aparitia unui alt plop, de a deveni ceea ce ar trebui sa fie, ci acela mai simplu, dar mai de dorit decat sa se amestece cu namaol si alte gunoaie in canal, acel scop de a aduce o clipa bucurie unei alte fiinte. Chiar daca asta inseamna pieirea lor.
In jurul meu ningea, in timp ce urmele pasilor mei sfaraiau pe asfalt. Ma topeam. Pierdeam din mine. Aveam impresia ca incepusem sa cedez acelui oras chiar si ceea ce nu-mi ceruse. Sau tocmai ceea ce nu-mi ceruse.

Acum:
In jurul meu e cu totul altceva. Alt oras. Alta camera. Alti oameni. Afara e zapada. Soarele musca din piele, are dinti de - 7 grade. Totul e altfel.
Si daca privesc in oglinda, nici acolo lucrurile nu le mai gasesc ca pe atunci. Timpul trece. Traim diverse si fiecare lucru trait isi lasa urma lui, cicatricea lui...
Si parca nici inlauntrul meu nu mai e acelasi lucru.
Dar tot ce conteaza este senzatia aceasta ca ma aflu pe drumul cel bun. Ca tot ceea ce mi s-a intamplat m-a condus sigur pe un drum ce m-a adus aici.
Bine, acum pot fi acuzat ca aceasta senzatie de "drumul cel bun" este creata de faptul ca il privesc din prisma locului unde m-a dus. Daca un drum ma duce intr-un punct A, voi spune ca e drumul cel bun care m-a dus in punctul A. Dar intrebarea care prinde radacini in mine, e urmatoare: in punctul A vroiam sa ajung?
Nu stiu.
Anotimpurile trec pe langa mine, eu continui sa merg pe un drum cand povarnit, cand namolos, cand batut de furtuni, cand scaldat in soare, dar despre care nu stiu unde ma duce. Insa asta nu ma opreste sa ma bucur de frumusetile pe langa care trec. Chiar si atunci cand esti ratacit te bucuri de ceea ce te inconjoara, daca este frumos. Nu?

Acum drumul vietii mele se intinde lin in fata. Nu bate vantul, nu ploua, nu ninge si nici nu e chiar asa de frig. Dar e zapada. Si este liniste. E bine, desi inaintarea este anevoioasa. Poteca pe care merg e strajuita de prapastii si stanci inzapezite si se pierde dupa cativa metri, in bezna viitorului. Oare ce ma asteapta in aceasta bezna? Nu stiu. Dar fiecare pas pe care-l fac, mai lumineaza un metru in fata.
Si am atata pofta de viata! Mai ales ca in in fata mea vad urme. Probabil ca ma indrept asa, anevoios, cum pot, spre cineva. Sper sa ma astepte, sa nu mearga mai repede ca mine sau sa nu coteasca pe alte drumuri. Nu-mi place sa merg singur. Niciodata nu mi-a placut singuratatea.
Iar lumea e foarte frumoasa cand ai cu cine sa o privesti.

Scrisoare la inceput de iarna

_________________________________________________
Fotografia e preluata dintr-o prezentare powerpoint primita pe e-mail

vineri, 4 decembrie 2009

Nu închideţi ochii!

Nu trebuie să uităm ce-a fost! Orice am zice, sunt aceeaşi oameni. Recomand vizualizarea următoarelor două filmuleţe. Nu vă vor răpi mai mult de câteva minute. Şi vă mai recomand să daţi clic pe ele şi să citiţi şi comentariile de pe youtube. Sunt pe acolo şi câteva mărturisiri ale victimelor acelor zile pline de haos. Nu a contat că erau simpli trecători, femei, bătrâni, etc.
Nu închideţi ochii!



Iar Iliescu apare pe afişele electorale alături de Geoană, cănd locul lui e in altă parte.
Le mulţumea minerilor pentru faptele lor, deşi aceştia omorâseră poate zeci de oameni (cine mai ştie?) si răniseră alte sute (să nu mai vorbim de violuri), iar la final spune că "el n-a ucis pe nimeni", iar minerii "au pus mâna pe sapă şi au refăcut spaţiul verde"... Dumnezeule mare!
Vizionaţi filmuleţul:



Pentru a afla şi atitudinea/opinia mea referitoare la vot, citiţi acest articol: Batem împreună

joi, 3 decembrie 2009

Batem împreună (update - atitudine)

Recomand şi citirea acestui articol (clic aici pentru detalii) postat pe acelaşi blog de pe care am preluat imaginea.

A nu se înţelege că îl susţin pe Băsescu. Este şi el un mare rău pentru Romania. Dar de conducătorii partidului care a instigat la asemenea fapte, de puşcăriabilul Iliescu, precum şi de partidul însuşi, chiar nu mai vreau să aud. Voi toţi care aţi luat bataie de la mineri în Bucureşti sau care aveţi cunoştinţe/prieteni/rude decedate în urma înscenărilor de la revoluţie pentru a se pune mâna pe putere şi pe bogăţiile ţării, aveţi grijă pe cine puneţi ştampila. Si voi ceilalţi - dacă s-a întamplat vecinului nu înseamnă că nu vi se poate întâmpla şi vouă.
Personal, nu voi merge la vot, deşi sunt conştient că acest lucru nu este o soluţie.

PS: Luaţi acest text ca pe o revoltă personală faţă de acţiunile unor conducători tirani şi inumani şi nu ca pe o recomandare.


Update: În urma discuţiei cu o amică, fiind de acord cu opiniile sale, mi-am schimbat decizia - voi merge la vot. Însă voi anula buletinul de vot. Nemulţumirea nu ne-o arătăm neducându-ne la vot, căci în acest caz vor crede că nu ne pasă, ci anulând votul. Pentru candidaţi nu contează votul meu, iar eu oricum nu vreau pe niciunul preşedinte, dar mai bine anulez votul, decat să votez pe unul să nu iasă celălalt, ori să stau acasă. Probabil ca nici 10% din votanţi nu ştiu exact de ce votează pe unul din doi. Votează mai mult prin excludere - să nu iasă celălalt. Dar, după cum spunea respectiva amică, dacă ar participa la vot 90% din populţia cu drept de vot şi ar fi numai 5% buletine valabile (de exemplu), atunci niciunul nu va mai putea spune că este reprezentantul poporului. Şi astfel, în 5 ani poate că lucrurile se vor schimba în vreun fel, căci niciun partid nu-şi doreşte să piardă.
Eu aşa voi face. Şi recomand această atitudine. Dacă nu aveti motive serioase şi convingeri puternice pentru a vota un anume candidat, nu votaţi prin excludere ci anulţi votul. A vota pe unul să nu iasă celălalt nu e o soluţie, dacă nici cel votat nu ne-a convins că merită votul nostru.