"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

miercuri, 1 octombrie 2008

Despre tinereţe

Atunci când eşti tanăr nu ţii seama de nimic. Eşti stăpânul lumii tale! In durere te complaci, până şi tristeţea îţi şade bine. Fie că razi, fie că plângi, încrezător în tine şi îndrăzneţ, spui: "numai eu ştiu să trăiesc, priviţi!" Si nici că observi cum zilele tinereţii tale fug şi pier, nenumărate, şi totul se topeste în tine, fără urmă, ca zăpada sub razele soarelui... Si cred că taina farmecului tinereţii nu stă în faptul că ai avea putinţa de a face orice, ci în puterea credinţei că tu poţi face orice. Sau poate că stă tocmai în faptul că îţi iroseşti în vant puteri pe care, altfel, n-ai şti cum să le utilizezi. Orice tânăr recunoaşte, cu tărie, că e un risipitor, iar spre final cu totii ne credem îndreptăţiţi să spunem: "Câte n-am fi putut face, de n-am fi pierdut timpul, în zadar!"
Si vine o zi când viaţa nu-ţi mai apare ca o mare răscolita de valuri; dimpotrivă, o vezi netedă ca oglinda, nemişcată, străvezie până în cele mai tainice ascunzişuri, şi pe tine însuţi stând într-o luntrişoară fragilă; jos, în străfundul prăpastiei întunecoase şi mâloase, abia se desluşesc, ca nişte peşti uriaşi, ca nişte monştri hidoşi, toate relele vieţii: boli, necazuri, nebunie, orbire, mizerie, foame, săracie... Si iată ca sub ochii tăi, unul dintre acei monştri se iveşte din intuneric, se opinteşte urcând tot mai sus, şi pe măsură ce dihania se apropie, te înfricoşezi tot mai tare. Uite, uite... namila mai-mai să izbească cu spinarea barca şi s-a zis cu ea! Dar, deodată, monstrul parca se pierde, se coboară şi, cufundându-se în străfunduri, se culcă iarăşi abia mişcând din aripa-i intunecată.
Acum sunt tânăr, nu mă tem. Totuşi, va veni ziua sorocită şi atunci barca va fi răsturnată. Nu există nici un dubiu. Mi-o demonstrează cele opt fire de păr albe ce-mi incununează fruntea, descoperite cu uimire, acum două zile...
Totul e trecător. De-am fi şi conştienţi de asta, înainte să se sfârşească!

5 comentarii:

Anonim spunea...

tineretea inseamna (mai) multa energie, libertate si nebunie...
imi place metamorfoza marii descrisa in randurile de mai sus!
keep going man...but stay young!:)

Claudiu Crăciun spunea...

:)

Ma bucur ca si textele mele vechi mai sunt citite si ca genereaza inca reactii, feedback.

Multumesc, anonmule.

gabi.rusu spunea...

Eu tocmai m-am vopsit :) am obs mai mult de 8 fire albe...ce sa fac daca spiritul nu tine pasul cu timpul care pare tot mai grabit...

Anonim spunea...

În general nu citesc bloguri ... dar uite că mai găsești și ceva frumos pe aici. Probabil că asta este şi farmecul tinereţii, faptul că nu concepem cât de preţioase sunt acele clipe şi le trăim la maxim. Fiecare vârstă are partea ei frumosă. Cred că trebuie să înţelegem viaţa ca pe o călătorie a sufletului.

Mircea Ordean spunea...

Ce chestie!

Mă apropii de 60 de ani.

Aș putea vorbi (o și fac, în alte părți) despre tinerețe și - inevitabil - ceva mai în temă, ca unul care a privit fenomenul și din interior, și din exterior.

Partea proastă este că alde concluziile sînt atît de neplăcute (trec peste situația că nu interesează pe cel prins în „hora„ juneții), încît nu le spui altora.

În general, vorba cuiva într-un film fie și de duzină, adevărul dă insomnii... („Safe House”, 2012)