"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

sâmbătă, 6 mai 2017

Neintelegere (o dimineata mohorata)

In dimineata aia a plouat doar cand am iesit eu din bloc sa merg pana la metrou. In alea doua minute (inca locuiam langa metrou N. Grigorescu), m-a murat oleaca. In metrou sedeam abatut pe scaun, privind in podea, in vreme ce in capul meu se asezau informatiile stranse cu o seara in urma, inainte de culcare, din biblioteca de pe dealurile Olteniei. Zaibarel a fost cel mai profund si-mi dadea inca batai de cap.

Pe la Timpuri Noi linistea in care ma adancisem a fost facuta cioburi. Agitatie, taraboi, oameni care urlau si, la un moment dat, un tata nervos isi trage brutal fetita dupa el si urca in metrou, aruncand peste umar, in spate, cuvinte de ocara si priviri nervoase. O femeie, probabil sotia lui, ramasese pe peron, ezitand si atunci el o indeamna in gura mare sa urce, adresandu-se ei cu referire la altii, nu stiu care:
- Hai, urca! Lasa, ca rezolvam noi! De nu-mi bag eu p#!@ in gatul lor!...

Barbatul era agitat si urla cat de tare putea. In nervii lui, tot brusca biata fetita, care sedea posaca si nu zicea nimic. Sa fi avut in jur de 8 - 10 ani, fata.

- Hai, stai aici!, i-a zis si  a impins-o pe fata catre un scaun liber.
Iar el, stand in picioare, la un moment dat  a rabufnit catre ea:
- Si sa nu te mai bagi tu, alta data! Intelegi? Ca toate astea pentru tine le fac.

Intre timp, mama fetei se asezase pe scaunul liber de langa ea si  si-a asezat mana stanga, linistitor, pe genunchii fetei.

- Intelegi?!, insista tatal sa obtina un raspuns, pe un ton de-acum mai calm.
- Inteleg, a raspuns morocanos fata, evident stanjeninta de privirile calatorilor atintite spre ei.
- Intelegi pe dracu!, a concluzionat tatal, inca fumegand.
Si-atunci fetita si-a ridicat privirea spre el si i-a spus cu convingere:
- Nu, pe ala nu-l inteleg. Am incercat, dar pe dracu' nu pot sa-l inteleg.
............................

A venit statia Unirii, am coborat, iar cand am iesit afara ploaia trecuse. Un curcubeau imi ura buna dimineata.

Niciun comentariu: