"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

luni, 14 septembrie 2009

Destinul - un maestru de ceremonii distins

Însuşirile naturale ar trebui să fie pentru fiecare om în parte, primul şi ultimul mijloc de a ajunge la un ţel. Dar între aceste două extreme, individului îi pot lipsi multe dacă mai întâi educaţia nu face din el ceea ce ar trebui să devină. Să nu creadă nimeni că-şi poate învinge impresiile din tinereţe. Dacă cineva a crescut într-o atmosferă de libertate înţeleaptă, înconjurat de lucruri frumoase şi nobile, în contact cu oameni cumsecade, dacă profesorii săi i-au predat ceea ce era necesar să ştie de la început, pentru a înţelege apoi şi restul cu uşurinţă şi cu plăcere, fără să fie nevoie să se dezveţe de apucături greşite, atunci omul acela va duce o viaţă mai pură, mai desăvârşită şi mai fericită decât un altul, care şi-a măcinat puterile tinereţii în rătăciri şi împotriviri. (Deşi aceştia din urmă sunt personalităţile cele mai fascinante). Vorbim şi scriem atâtea despre educaţie, însă văd că sunt puţini oameni în stare să înţeleagă şi să aplice în viaţă această noţiune simplă, dar importantă şi atocuprinzatoare. Şi asta pentru că omul este atât de mărginit încât vrea să-i crească pe ceilalţi după chipul şi asemănarea lui. De aceea, fericiţi sunt cei de care are grijă destinul, făcând pe fiecare să se dezvolte după cum i-e felul. Această experienţă lasă multe cicatrice, însă o personalitate scoasă astfel la iveală, prin proprie trăire, prin proprie voinţă, din haosul de voinţe potrivnice şi perturbante, este o personalitate puternică ce nu mai poate fi pusă sub semnul îndoielii sau a perisabilităţii.
Destinul este un maestru de ceremonii distins, dar foarte scump. Mulţi preferă priceperea unui dascăl în carne şi oase. Destinul, pentru înţelepciunea căruia putem avea tot respectul, acţionează, după cât se pare, printr-un agent foarte neîndemânatic, numit hazard, care foarte rar îndeplineşte limpede şi cu precizie ceea ce hotărăşte destinul.
Multora le este hărăzit un mare talent, de unde am putea deduce că destinul le-a hărăzit dezvoltarea acelui talent şi ridicarea lui până la puritate; dar hazardului îi place ca unei persoane din categoria mentionată să-i chinuie tinereţea în colibe murdare, grajduri şi hambare şi astfel, cu cât va fi avut mai mult contact, în anii tinereţii, cu lucrurile impure şi va fi încercat să le innobileze în felul său, cu atât mai puternic se vor răzbuna în tot cursul vieţii lui, deoarece, căutând să le domine, s-a legat în modul cel mai intim de ele. Cine şi-a petrecut copilăria într-o societate proastă şi neînsemnată, chiar dacă mai târziu va cunoaşte una mai bună, va duce totdeauna dorul celei dintâi, căci îi rămâne pecetea ei, odată cu amintirea bucuriilor primilor ani, bucurii care nu se repetă decât rareori.

8 comentarii:

wanna-fly spunea...

Apare prea des cuv "destin". Io nu cred in el:P Apropo, Aniri e tot Wanna-fly :D

wanna-fly spunea...

hm? ce cauta commentu meu din dec?:)) ai recopiat textul?:-?

Acum vroiam sa zic doar ca.. se simte nevoia, si intr-un fel e normal, de a te lauda cu faptul ca ai avut o viata cu peripetii, si ca, spre deosebire de altii, asta te face deosebit.. tocmai tumultul si agitatia, incercarile etc.
Dar uiti ca toti trecem prin ele, poate unii mai putin, da (oricum, nu e vina lor, daca tot vorbesti de hazard, deci n-ai avea de ce razi de ei vreun pic). Dar poti avea profii de care vorbeai, poti parea prudent si .. fara viata, si sa nu fie asa. Sa fii super liber si sa ai puterea sa faci ce vrei, cand vrei, daca simti. Nu trebuie sa fi suferit si sa fi gresit enorm, ca sa ai viata in tine!
Faci ca verisoar-mea, care din 3 in 3 sec. se mai lauda "nu stiu cum se plang mamele alea cu bebei care dorm toata ziua... Daca m-ar vedea pe mine..." -- ca ea are doi, la dif. mica intre ei, si amandoi argintul viu- n-ar sta o clipa. Asa, si?? Inseamna ca ai ei sunt cei mai tari? Altii sunt cuminti, asta nu inseamna ca nu extraordinar de inteligenti. Si nu inseamna ca in viitor vor fi niste blende fara viata, daca acum par ascultatori.

Anyway..

Claudiu Crăciun spunea...

Da, am reeditat acest text, care fusese postat initial undeva prin primavara lui 2007.
Dar... nu inteleg comentariul tau.
Ce treaba are ce spui tu acolo, cu ce am scris eu? Mai ales ca am impresia ca ma acuzi de o parere care nu poate fi extrasa din cuvintele mele.
Mai citeste o data. Nu acuz de nimic, pe nimeni. Alta e ideea. ;)

wanna-fly spunea...

stiu ca alta e ideea, aia era una mai micuta, nu numai din ce ai scris, ci din ce cred ca gandesti (nu neaparat rau, doar ideea ca e mai bine ca tine, si ceilalati sunt mai "fraieri" :)) ca desi au fost educati etc, pt ca nu au avut de luat alegeri din care au suferit, nu simt viata la fel de bine ca tine); atata ziceam, si fara cearta :) m-ai imunizat oricum:P :)

maddie spunea...

"Dacă cineva a crescut într-o atmosferă de libertate înţeleaptă, înconjurat de [...] atunci omul acela va duce o viaţă mai pură, mai desăvârşită şi mai fericită decât un altul, care şi-a măcinat puterile tinereţii în rătăciri şi împotriviri."

Nu generaliza :) Ratacirile si impotrivirile sunt cu atat mai "dramatice" cu cat se produc la o varsta mai inaintata.

Ps: Si eu care ma asteptam sa dau peste alt gen de post ;)

Claudiu Crăciun spunea...

Citatul mentionat de tine, maddie, e legat de propria-mi experienta. este parerea mea si, implicit, poate fi considerata subiectiva.
Daca eu am crescut printre talhari si altul printre oameni civilizati, educati si buni la suflet, cu siguranta nu vom deveni oameni identici.

PS: peste ce fel de post te asteptai sa dai?

maddie spunea...

Evident ca nu identici :)

Ps: Eeh.. un “best-seller” care a circulat zilele trecute intr-un cerc de oameni uniti de o pasiune comuna ;)

Claudiu Crăciun spunea...

Pai, ala mai degraba il puteai gasi aici http://amintiri-din-munti.blogspot.com
Dar inca nu a venit vremea lui :)

ceea ce are legatura exclusiv cu muntele, postez pe celalat blog, mentionat mai sus.