Şi-o inimă ce se căzneşte sa bată
În jur e vânt, pietrele sunt
Desprinse din aceeaşi bucată.
***
E destul de mică, casa mea
Dar încap toate visele mele în ea...
_______________________________
PS: vă spun de pe acum, să se ştie: cănd va fi să nu mai fiu, vreau să fiu înmormântat cu bocancii în picioare.
5 comentarii:
Asta as fi vrut si eu...daca as fi vrut sa fiu inmormantata... Dar eu vreau sa fiu cenusa...aruncata de pe un varf din Carpati cand vantul bate inspre Caucaz... :)
Eu stiu un loc... l-am descoperit weekendul acesta. Se numeste Hornul Sperantelor... In Piatra Craiului. E bine ascuns. Dar mi-a fost aratat. trebuie sa-l urc. Trebuie. Am ramas tot acolo...
Hornul Sperantelor... un loc bun pt cenusa.
Si eu tot cenusa vreau sa fiu:) inca nu m-am hotarat unde sa fiu spulberata in vant, dar putin din mine vreau sa ajunga si in mare:)
asta cu cenusa mie se pare o mare prostie:P
Cred ca ar fi trebuit sa explici si de ce anume ti se pare o mare prostie... si asta pt ca ai facut prosti, in mod indirect, persoanele care isi doresc asta! Stii si tu cat doare ca cineva sa spuna ca e o prostie, o dorinta a ta. Ba chiar, o mare prostie.
Asa ca astept explicatii...
Trimiteți un comentariu