"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

luni, 18 august 2008

Într-un colţ...

Într-un colţ e-un bocanc desigur
Şi-o inimă ce se căzneşte sa bată
În jur e vânt, pietrele sunt
Desprinse din aceeaşi bucată.
***
E destul de mică, casa mea
Dar încap toate visele mele în ea...
_______________________________
PS: vă spun de pe acum, să se ştie: cănd va fi să nu mai fiu, vreau să fiu înmormântat cu bocancii în picioare.

5 comentarii:

Gem DeDude spunea...

Asta as fi vrut si eu...daca as fi vrut sa fiu inmormantata... Dar eu vreau sa fiu cenusa...aruncata de pe un varf din Carpati cand vantul bate inspre Caucaz... :)

Claudiu Craciun spunea...

Eu stiu un loc... l-am descoperit weekendul acesta. Se numeste Hornul Sperantelor... In Piatra Craiului. E bine ascuns. Dar mi-a fost aratat. trebuie sa-l urc. Trebuie. Am ramas tot acolo...
Hornul Sperantelor... un loc bun pt cenusa.

Ilona spunea...

Si eu tot cenusa vreau sa fiu:) inca nu m-am hotarat unde sa fiu spulberata in vant, dar putin din mine vreau sa ajunga si in mare:)

wanna-fly spunea...

asta cu cenusa mie se pare o mare prostie:P

Claudiu Crăciun spunea...

Cred ca ar fi trebuit sa explici si de ce anume ti se pare o mare prostie... si asta pt ca ai facut prosti, in mod indirect, persoanele care isi doresc asta! Stii si tu cat doare ca cineva sa spuna ca e o prostie, o dorinta a ta. Ba chiar, o mare prostie.
Asa ca astept explicatii...