Imi doresc sa redescopar increderea. Chiar daca m-am ars cu ciorba odata, sa stiu ca de acum nu e nevoie sa suflu in toate ciorbele. Doar sa fiu mai atent cu cele din care se ridica aburi…
Imi doresc sa stiu ca florile au ramas tot flori.
Imi doresc sa pot din nou sa cred in oameni, in prieteni si ca ei sa poata sa creada in mine.
Stiu ca loialitatea este “o calitate ce vine din constanta sentimentelor si a principiilor” si ca iubirea este un sentiment, nu doar “o incapacitate a creierului de a se rupe de ceva” cu care s-a obisnuit.
Imi doresc sa arat cat mai multor persoane, minunatiile pe care le-am descoperit in munti.
Imi doresc clipe alaturi de prietenii mei (mi-e drag de voi, ‘tzai dracu’ de rockeri). Imi e dor de tot ceea ce suntem, cand suntem impreuna.
Ma rog lui Dumnezeu sa nu stinga niciodata lumina ochilor mei. Nu inainte de a mi se stinge si fiinta. Caci n-as putea indura sa fiu, dar sa nu pot sa mai vad tot ceea ce imi e atat de scump pe lume.
Acum toamna s-a instalat in sufletul meu, mai devreme decat pe plaiurile mioritice… imi doresc sa infloresc din nou. Si simt deja adierea unui vant primavaratic, pe cutele fruntii mele.
Imi doresc ganduri curate si planuri de viitor. Imi doresc sa nu planuiesc singur.
Imi doresc sa-mi murdaresc hainele de praful drumurilor din satul bunicilor mei, leaganul copilariei mele, sa vad daca mai sunt conturate potecile pe care numai eu le stiam… eu si cainii mei. Imi doresc sa mai mangai odata Negroteiul si motanul uitati pe acolo...
Imi doresc sa urc Hornul Sperantelor din Piatra Craiului, dar nu singur.
Imi doresc sa rasara soarele.
Imi doresc sa rasara soarele.
Pentru ca totul imi e furat de ganduri, rasaritul meu.
4 comentarii:
o sa rasara...:)
a, si mi-am dat seama ca.. increderea pt ceilalati poate veni chiar din noi, chiar daca am fost dezamagiti, sau ceilalati ar parea ca nu merita. Prefer sa pornesc cu incredere pt toata lumea, decat sa fiu suspecta mereu. Sau chiar limitata. Iubesc prea mult oamenii ca sa n-am incredere in ei... Si cateodata m-am mai izbit de realitatea cealalta, trista, si.. am fost dezamagita. Dar nu imi ramane decat sa fiu prietena cu cei cu care vreau. Pe ceilalati nu inseamna ca tre sa-i urasc sau sa-i ignor ;)) doare cand te lovesc, chiar si straini, dar... :) (sper ca are sens tot ce-am scris io pe-acilea, ca am obs ca deseori scriem ca si cum ceilalati ar trebui sa intelegea perfect, doar pt ca noi intelegem tot ce vrem sa zicem:D Nu e cazu tau, zic asa:)) Sau poate e si al tau, n-am apucat sa citesc prea mult pe-aici. Dar de fapt treaba asta nu se intampla pe blog, mai mult pe mess ;)) ). P.S: ai scris la un mom ca mai aveai doar un varf din meridionali... Adica ai urcat pe toti ceilalati?:D am "cucerit" si io 6 de peste 2500 de m, pe celelalte nu le-am numarat;)) Cel mai mult mi-a placut in Retezat (da inca n-am fost in destule masive). Anyway... cre ca inteleg de ce nu te simteai implinit pe munte atunci.. Uneori e nevoie de un simplu zambet de la un copilas de pe strada ca sa ne faca ziua minunta, dar alteori te doare ca ai o mie de zambete, si nu poti zambi si u la randu tau. Ma rog, era un exemplu;)) Si poate de fapt n-a fost asta.. Pt mine golul cel mai dureros e lipsa iubirii.. Si chiar daca muntele iti ofera multa "iubire", uneori nu e de-ajuns...
da, a si rasarit. si daca as avea posibilitatea, ti-as arata si poza :). eram in Iezer...
Cat despre meridionali, am zis ca mai aveam un masiv (anume iezer), nu un varf. Da, am urcat pe toate masivele din meridionali in repetate randuri, in toate anotimpurile, insa mi-au mai ramas varfuri neatinse, prin multe masive, desi pe alte varfuri am urcat chiar si de 7 ori.
Am urcat in toate masivele, si anume: Muntii Mehendinti, Cernei, Godeanu, Retezat, Cindrel, Valcan, Paring, Lotrului, Capatanii, Buila-Vanturarita, Cozia, Fagaras, Iezer, Piatra Craiului, Ciucas, Postavaru si, daca mi-o mai fi scapat vreunul, imi cer iertare :). Dar n-am urcat chiar pe toate varfurile din retezat, godeanu, paring, fagaras.... astea sunt masive de o complexitate mult prea mare. O viata intreaga si nu cred ca ai putea atinge chiar toate varfurile :)
Dintre cele de peste 2500 m, din cate stiu eu, doar varful Peleaga l-am ratat...
Dar eu ma voi stradui. Acum, am ajuns la o medie de 30 de zile pe munte intr-un an, dar sunt in scadere, din pacate :(... trebuie sa iau atitudine :)
uitasem de mesajul asta al meu.. ce ciudat e sa-l recitesc, dupa un timp..
In timp ce iei atitudine, ai grija si de tine, ca sa iei atitudine cat mai des:D Si sa fie de bine:) of..
Trimiteți un comentariu