"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

duminică, 29 noiembrie 2009

Pe muchie de cuţit

"Şi dacă suntem doar la o grosime de cuţit distanţă faţă de cealaltă parte, partea întunecată?...
Cuţitul este cea mai puternică, nemuritoare, cea mai strălucită dintre creaţiile omului. Cuţitul a fost şi ghilotină; este metoda universală de a descâlci toate nodurile; pe muchia cuţitului este drumul tuturor paradoxurilor - singurul drum demn de o minte neînfricată."
Evgheni Zamiatin, "Noi"

________________________________________
Din nou în Bucureşti. Probleme grave de sănătate cu mama mea. E în spital. Şi oricum ar fi, vor rămâne urmări.
Dar speranţa moare ultima.

5 comentarii:

Florin spunea...

Numai bine si sanatate mamei tale, Claudiu. Astept ca urmatoarea postare sa fie un soare si razele sale cu reflexie intr-o apa calma.

day-dreamer spunea...

Din păcate, multe momente din viaţă sunt pe muchie de cuţit. Numai bine. :)

Claudiu Crăciun spunea...

@ Florin: Multumesc. Sper sa fie asa.

@ day-dreamer: Din pacate, sau... din fericire?

Multumesc pentru cuvinte si pentru atentia acordata.

Ovidiu spunea...

Multă sănătate mamei tale şi putere ţie. După rezolvarea problemelor de sănătate, va fi timp pentru toate.

Claudiu Crăciun spunea...

Adica peste cel putin un an... asta in cazul fericit in care boala va raspunde pozitiv la tratament. Si oricum ii vor ramane urmari pentru tot restul vietii.
Imi doresc si eu toate cate mi-ai dorit mie. Multumesc