"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

marți, 12 mai 2009

Liberi...


În hoinăreala mea prin viaţă, am întâlnit oameni care căutau singurătatea, pentru a putea fi liberi. Fugeau de orice legătură serioasă, de absolut orice lucru care i-ar fi putut înlănţui în orice fel. Ce prostie! Cum să fii liber, dacă eşti singur? Singur nu eşti liber niciodată. Singurătatea nu e libertate, ci sclavie. Nu suntem liberi decât legaţi profund de un om sau de o idee.

11 comentarii:

Anonim spunea...

Oamenii care fug de legaturi serioase nu cauta neaparat singurate ci poate doar "diversitate" . Cat despre "libertatea" dintr-o legatura profunda...ma mai gandesc, e foarte relativa. Nu iti doresti sa "apartii" intru totul acelei fiinte?

Anonim spunea...

*singuratate
viteza e de vina

Claudiu Crăciun spunea...

Chiar ma intrebam cat timp va trece pana cand vei reactiona. Iti multumesc pentru atentia deosebita pe care o acorzi blogului meu si pentru vizitele dese.

Un mic amendament la cele spuse de tine: eu nu vorbeam despre libertatea dintr-o legatura profunda, ci despre legaturi profunde care te fac sa fii liber cu adevarat.
Liber este chiar si un pustnic, care aproape a uitat cum arata lumea si cum e sa fii om, pentru ca el este legat profund de o idee.
Acum, depinde ce intelegi tu prin "libertate". Libertate nu inseamna sa faci ce vrei, cand vrei; asta e doar ratacire si dezinteres fata de cei din jur si de ce te inconjoara. Ideea sau omul de care trebuie sa fii "legat profund" reprezinta calauza ta, ca om, prin intortocheatele drumuri ale vietii.
Singuratatea cautata e doar o sclavie a propriilor instince primare pe care nu le poti controla.

Iar raspunsul la intrebarea ta se afla chiar in ultima fraza a textului comentat. Nu inteleg de ce ma mai intrebi!? :)

Anonim spunea...

Multumesc pentru lamuriri.

Asa este depinde de ce intelegi prin "libertate", nici eu nu ma refeream la acel fel de libertate (stii asta); la fel cum depinde ce intelegi si prin "singuratate", nu? Ai dat exemplu singur cu pustnicul, el a ales singuratatea cu toate ca este profund legat de o idee deci este "liber", dar in acelasi timp aste si singur deci si "sclav". Deci pana la urma depinde de felul cum privesti lucrurile.

Sa raman in acceasi nota: Reactionez atunci cand sunt provocata :)...sau nu; depinde de context :)

Claudiu Crăciun spunea...

Gategoric, depinde de felul cum privim lucrurile.

In comentariul anterior, spuneam ca singuratatea cautata e doar o sclavie a propriilor instince primare pe care nu le poti controla. Ori astfel, am exclus, in ideea mea, varianta ca un pustnic sa fie singur. El traieste legat de ideea lui, care ii este si calauza si totodata isi controleaza instinctele primare. El nu este singur decat in opinia noatra. El e legat de ideea lui, asa cum altii sunt legati de cei pe care ii iubesc profund. Insa acela care se refugiaza de oameni din prea multa suferinta, sau alungat de necazuri, acela da, este singur si nenorocit. Dar un pustnic nu poate fi singur. El il are pe Dumnezeu! Se retrage din calea oamenilor, pt a trai nestingherit alaturi de El.
Deci, in exemplul meu, pustnicul e doar liber, nu si singur. Si nici "scalv" nu e, pt ca el stie sa-si domine instinctele primare, animalice.

Imi mentin afirmatia: atata timp cat esti legat profund de un om sau de o idee, nu esti singur. Si nu mergi haotic prin viata, ci ai un drum... ai pentru ce sa traiesti, nu doar pt satisfacerea unor nevoi.
Parerea mea! :)

Anonim spunea...

Parere pe care nu ti-o judec, incercam doar sa-ti inteleg rationamentul :)
De buna seama ca toti ar trebui sa constientizam mai bine lucrurile pentru care merita sa traim...dar, cateodata...uitam, aici cred ca intervine acel "cineva", daca avem norocul asta.

Claudiu Crăciun spunea...

Asa e, intradevar: uneori uitam.

Cat despre acei care fug de legaturi serioase pentru ca ei cauta "diversitate", ma vad nevoit sa repet: Ce prostie!
Ce trista si lipsita de sens trebuie sa le fie viata! Si cat de singuri vor parasi aceasta lume!...
E o vorba din batrani, care spune: "Cum iti asterni, asa ai sa dormi."

Anonim spunea...

Iti dau dreptate dar...totusi...sa nu aruncam cu piatra, viata m-a invatat sa nu judec pe nimeni...

wanna-fly spunea...

In comentarii ai explicat mai bine de ce vezi singuratatea ca pe sclavie, si legatura profunda, cu adevarat provocatoare de libertate. Dar da, pt altii sa fii liber inseamna sa .. poti sa faci ce vrei;)) Si probabil ca asta e mai important pentru ei, decat, alaturi de altcineva, sa strabata cararea aia.. cea luminata, din cele intortocheate. Dar cred ca acei care prefera singuratatea, si nu isi doresc o relatie, nu au trait iubirea... Cand o traiesti, iti dai seama ca nu e nimic mai frumos..
Daca unii aleg sa fie singuri, dar au alte motive, si de fapt si-ar dori sa il gaseasca pe acel cineva, ... asta e alta treaba:)

Anonim spunea...

alt Anonim
de data asta sunt de aceeasi parere, Claudiu, cu tine.
libertatea nu-si are sensul intr-o fuga de responsabilitati. atunsi se numeste fuga, sau haos...
si am aflat asta pe propria-mi piele;
eu, care fugeam mereu, cautand libertatea.
am gasit-o abia atunci cand m-am legat.


si cat d egreu mi-a fost s-o pastrez, atunci cand legatura s-a rupt!

Claudiu Crăciun spunea...

:) Ma bucur ca esti de acord cu mine de data asta! Dar, totusi, as vrea sa stiu... cand n-ai fost de aceeasi parere cu mine!? :D