"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

marți, 26 mai 2009

The man from Earth

Am stat câteva clipe, gândindu-mâ cum sâ încep...
Dumnezeule mare! Am terminat de vizionat acum cateva clipe un film şi încă am părul sburlit pe mine. N-am mai văzut de foarte mult timp un film atât de bine structurat şi cu o încărcătură emoţională atăt de mare! Nu, nu e vorba de sentimente de iubire, etc, chestii din astea Hollywoodiene.
Jerome Bixby a scris scenariul acestui film prin 1960 şi l-a definitivat în 1998, cu puţin timp înainte de moartea sa. Fiul său, scriitor şi el de SF, a arătat scenariul mai multor regizori şi a dorit să-şi aducă şi el contribuţia, transformând această poveste intimă într-una cu efecte speciale. Slavă Domnului că regizorul Richard Schenkman, din motive artistice dar şi financiare, a vrut să facă filmul aşa cum fusese scris scenariul initial. Şi a ieşit un film de suflet, zguduitor, plin de discuţii psihologice, care ne duce cu mintea în locuri neaşteptate.
Este un film cu un buget redus, dar de mii de ori mai bun decât blockbuster-urile care ne invadează în ultima vreme. Probabil datorită acestui lucru a trecut "neobservat" şi nu a făcut mare vâlvă, cum ar fi fost de aşteptat. Căci nu înţeleg cum un film precum Codul lui DaVinci a produs atătea turbulenţe, iar acesta a trecut neobservat de cei care nu vor să audă "anumite lucruri".
The man from Earth este cu siguranţă cel mai bun film în materie de originalitate, pe care l-am văzut în ultimii ani. Personal, l-aş intr0duce in aceeaşi categorie cu K-Pax (un film pe care-l recomand, de asemenea). Şi nu, acesta nu este un film SF. Este mai degrabă un film psihologic, care tratează teme din cele mai variate, până la faptul că religia nu poate răspunde la câteva întrebări solide.
Vă recomand cu căldură acest film. Este o alegorie, o poveste de suflet... Va fi o plăcere, vă va ţine lipiţi de ecran şi, prin intermediul a câtorva personaje care stau de vorbâ în faţa unui şemineu din casa lui Oldman, veţi face o călătorie istorică prin ultimii 14000 de ani. Vă va lăsa la propriu, cu gura căscată, de mai multe ori. Este rezultatul a peste 30 de ani de muncă a unui om genial. În orice film în care nu predomină acţiunea, dialogul trebuie să fie incitant, iar în cazul acesta CHIAR ESTE!
Intriga e relativ simplă. Un grup de prieteni se adună la petrecerea de rămas-bun, dată în cinstea profesorului John Oldman. Prietenii lui sunt puţin intrigaţi de faptul că el a renunţat la slujba sa, aparent fără motive întemeiate şi şi-a anunţat şi o plecare "în mare grabă". Majoritatea celor care s-au strâns în casa lui Oldman sunt prieteni ai lui şi se arată îngrijoraţi. Îl suspectează că ar avea probleme pe care nu vrea să le spună. Cei prezenţi sunt cu toţii specialişti în antropologie, biologie, filosofie, psihologie, precum şi o persoană foarte religioasă. La un moment dat, Oldman stârneşte interesul fiecăruia dintre ei cu o problemă ipotetică: dacă un om din Epoca de piatră ar reuşi să supravieţuiască timp de 10000 de ani, până în prezent, cum ar fi acest om? Iar ceea ce a început ca o interesantă discuţie între intelectuali, ia o întorsătură neaşteptată când Oldman mărturiseşte că el este acel om, din epoca Paleoliticului, care trăieşte de 14.000 de ani. Nici unul din cei prezenţi nu îl crede nici măcar pentru o secundă, dar au decis să-i facă jocul, cu scopul de a vedea dacă există vreo scăpare în istorisirea lui. Oldman îi provoacă pe cei prezenţi la nivel spiritual, stiinţific şi istoric, prin descrierea călătoriilor sale şi a unora din cele mai faimoase celebrităţi istorice întâlnite de-a lungul vieţii sale - oameni ca Van Gogh, Columb şi chiar Buddha. Dar filmul atinge momentul culminant, atunci cand Oldman dezvăluie anumite lucruri pe care oamenii nu vor să le audă. Ce este mai incredibil abia urmează - un adevăr şi mai uimitor.
V-aş recomanda să nu vă interesaţi prea mult despre subiectul acestui film, înainte de a-l vedea. Astfel, efectul filmului va fi cel scontat.
Este un film foarte, foarte bun, din toate punctele de vedere. Şi, repet, nu este neapărat SF, deşi elementele esenţiale pentru această categorie, sunt acolo. Trailerul, precum şi cuvintele mele, nu sunt reprezentative. Filmul e mult mai bun, decât ai putea deduce de aici. Dacă v-a plăcut K-Pax, acesta s-ar putea să vă placă mai mult! Sincer, mi se pare că trailerul instigă prea puţin la vizionarea acestui film genial.
Mi-ar placea ca, dacă veţi vedea acest film, să reveniţi şi să purtăm o discuţie despre el.

Vizionaţi acest film!

Un comentariu:

ideirazlete spunea...

L-am văzut, şi într-adevăr e foarte bun. Nu ştiu ce să zic mai mult, pur şi simplu merită văzut.