L-am intalnit pe Hemingway...

Ca tot spuneam eu mereu ca Vama Veche imi aminteste de Hemingway, de satele pescaresti descrise de el....

Sambata, in plimbarile mele solitare pe tarmul marii intre Vama Veche si 2 Mai, l-am intalnit pe Hemingway. Era un batran cu barba sura si parul carunt, cu trupul ars de soare, imbracat doar in niste pantaloni scurti gri, prinsi la brau cu o curea, incaltat in sandale si cu o palarie de paie pe cap. El nu era singur. In plimbarea lui il insotea un superb exemplar patruped.

Cand am trecut pe langa el, am vrut sa il opresc, sa-l salut, sa-i spun ca i-am citit toate cartile si... sa-i strang mana. Ca mare om a fost si zbuciumat si incercat suflet a mai avut! Dar n-am facut-o. M-am temut ca poate am innebunit, desi nebunii nu se mai tem de nebunie.

Ochii ni s-au intalnit pret de o clipa si n-a mai fost nevoie de cuvinte; el mi-a zambit cu acel chip al lui plin de incercarile vietii, reamintindu-mi: "Omul poate fi distrus, dar nu poate fi infrant!"

Multumesc, prietene, multumesc. Calatorie frumoasa printre astre.

Ajuns la Micul Golf, am privit marea si cu lacrimi in ochi am baut o bere Heineken. Ca buna mai e o bere Heineken la amiaza, pe malul marii! Chiar daca esti singur...

__________________________

PS: Stiti cum spunea Hemingway ca soarele e rosu in aceasta dimineata?

Hemingway spunea: "Soarele e rosu in aceasta dimineata."

Micul lup (de stepa)

De-a lungul unei calatorii obositoare dincolo de ultimii arbusti si dumbravi sporadice, in inima Terenurilor Neproductive unde meschinul nord neaga existenta Pamantului, vei intalni teritoriul lui...

Terenurile Neproductive; ei bine acestea sunt Terenurile Neproductive: pamanturile rele si inghetate ale Arcticului, deserturile Ecuatorului si campiile sterpe ale lupului.

Iar acesta este barlogul lui:

________________________________________

Fotografiile si "tablita de deasupra usii" sunt realizate de Cristina Andries

Mica Lupa

Mica Lupa este o specie foarte rara, care traieste cel mai bine si aproape intotdeuna in iarba, desculta. Usor de recunoscut dupa cateva trasaturi caracteristice: par lung, chitara in spate, bocanci si rucsac (optional); se gaseste la munte, pe malul marii, prin baruri, prin ceainerii si prin anticariate; face si tace; capteaza imagini; evolueaza; uneori zboara; migreaza. Cuibul si-l face, in general, in sufletul tzestosilor.

Nu, acum n-am sa mai uit lucrul esential despre aceasta specie, si anume ca isi pune visele la pastrare in borcanase cu ceai.

N-avem de ales...

Nu avem de ales, calatoria e fara de sfarsit. Atata timp cat ne reintoarcem in aceasta dimensiune, calatoria trebuie sa continue pana cand misiunea noastra s-a implinit, pana cand cunoasterea de sine a devenit o realitate. Fiecare experienta din viata noastra are un unic si minunat scop: cunoasterea de sine. Lumea din jur nu face altceva decat sa ne ajute sa aflam cine suntem cu adevarat, sa descoperim divinitatea care salasluieste in fiecare dintre noi.

Asadar, continua sa calatoresti. Si scrie sau povesteste oricui e in stare sa te asculte tot ceea ce simti. Cuvintele care exprima ceea ce simtim in astfel de clipe, dupa astfel de experiente sunt o punte de legatura intre suflete care traiesc ca Unul si care inca nu au aflat ca sunt Unul.

Un adevarat jurnal de calatorie contine in primul rand impresiile unui om si comunicarea lui cu sine si totodata cu mediul inconjurator, determinate in primul rand de minunatiile locurilor noi pe unde pasii il poarta si pe unde ochii se minuneaza si care sensibilizeaza sufletul... Pentru fiecare om in parte, intr-o calatorie nu cred ca cel mai important este traseul pe care l-a facut, cate ore a mers, unde a baut apa, unde a dormit, cu cine s-a intalnit, peste cate varfuri sau prin cate sate a trecut, sau mai stiu eu ce... important cu adevarat este ce a simtit el acolo, pentru ca asta va duce cu el mai departe. Imaginile se sterg, cu timpul, din memorie. Impresiile nu!

Intotdeauna avem experiente si perceptii strict corespunzatoare nivelului nostru de vibratie. Niciodata nu putem avea decat fericirea pe care o putem intelege. Viata fiecaruia dintre noi este o chestiune de decizie personala si fiecare dintre noi va trebui sa traiasca cu efectul propriilor sale decizii.

Decalogul lui Paler

"Prima porunca: Sa astepti oricat.

A doua porunca: Sa astepti orice.

A treia porunca: Sa nu-ti amintesti, in schimb, orice. Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.

A patra porunca: Sa nu numeri zilele.

A cincea porunca: Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata.

A sasea porunca: Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim.

A saptea porunca: Nu pune in aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu. Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa spere singur.

A opta porunca: Daca gandul asta te ajuta, nu cauta sa recunosti ca speri neavand altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nmic.

A noua porunca: Binecuvanteaza ocazia de a-ti apartine in intregime. Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist.

A zecea porunca: Aminteste-ti ca paradisul a fost, aproape sigur, intr-o grota."

Fragment din "Viata pe un peron", de Octavian Paler

Daca mi-ar cere cineva sa citez un fragment care mi-a placut cel mai mult din aceasta carte, i-as cita intreaga carte.

E vina ta!

"Iluziile pierdute sunt adevaruri descoperite."

Daca in vreo anumita zi, indiferent de imprejurari, privesti cerul si te simti tare nefericit, esti de doua ori vinovat! O data pentru ca tu alegi sa fii nefericit, sa te lasi coplesit de imprejurari si de sentimentul de tristete si inca o data pentru ca nu stii sa fii fericit.

Motive de tristete am si eu zilnic desi, in momentele de luciditate, nu gasesc nici un motiv intemeiat pentru asta. Mereu maruntisuri ma intristeaza si, mereu, realizez ca sunt trist doar pentru ca asa aleg eu sa fiu. Nu pot emite pretentia ca Universul sa se invarta in jurul meu in functie de dorintele mele. Dar daca intr-o zi ceva ma face sa zambesc, abia atunci realizez ca in fiecare clipa am cel putin tot atatea motive sa fiu fericit, cat si sa fiu trist (insa de cele mai multe ori sunt mai multe motivele pentru a fi fericiti, infinit mai multe, dar noi ne cramponam de maruntisuri). Si e trist sa stii ca esti trist din pricina ta. Dar... "Popoarele fericite nu au istorie".

"Inteleptii" aleg mereu calea de mijloc, si anume bucuria, evitand cele doua extreme - fericirea si tristetea. Dar cine a zis vreodata ca as fi un intelept?

Cu fiecare iluzie pierduta, descopar un adevar.

Frustrari

Indiferent ce cauti pe internet, cel putin un site pornografic se potriveste cu criteriile tale de cautare.

Daca vrei doar sa te uiti la vitrine, esti asaltat de vanzatori; insa, daca vrei sa cumperi, uneori nici un vanzator nu se afla prin preajma.

Un alt lucru “interesant”, descoperit de cand cu noul serviciu si cu indatorirea de a merge in diverse locuri si de a depune diverse acte, este urmatorul: intotdeauna, cealalta coada decat cea la care te-ai asezat se misca mai repede. Iar daca se intampla sa se miste repede coada la care te-ai asezat, intr-un final descoperi ca nu te-ai asezat la coada care trebuie, eventual cand ajungi la ghiseu. Si atunci esti indrumat spre o alta coada, de obicei cea mai lunga si care merge cel mai incet si despre care erai fericit ca nu trebuie sa stai la ea.

Atunci cand cerem un sfat, primim raspunsuri pe care le stiam deja, dar ne-ar fi placut sa nu le stim.

Ceea ce numim pacat la altii, pentru noi este experiment. Si doare mereu cand cei dragi noua „experimenteaza”, dar e bine si chiar recomandat cand „experimentam” noi…

Indiferent ce se intampla, in orice domeniu si de orice natura, intotdeauna se gaseste cineva care stia ca asa se va intampla, la fel cum un istoric competent poate demonstra ca orice eveniment, odata ce s-a produs, era inevitabil.

Este o mare, mare greseala, sa ingadui unui obiect mecanic sa-si dea seama ca te grabesti...

Multor oameni le e usor sa vada partea pozitiva a problemelor celorlalti. Insa problemele lor personale n-au nimic pozitiv in ele, niciodata.

Toti avem taria sa induram nefericirea altora.

De cele mai multe ori, oportunitatea se iveste in cel mai inoportun moment.

INTOTDEAUNA, ceea ce dau paragrafele scrise cu litere mari este anulat de paragrafele scrise cu litere mici. Nimic din ceea ce este scris cu litere mici nu este favorabil.

Ma tot loveam de o superoferta a unei retele de telefonie mobila, care in schimbul a 4 euro iti promitea o gramada de minute nationale. Cum era vorba de o alta retea decat cea la care am abonament si cum mai toti prietenii mei sunt acum in retele diferite de abonamentul meu, am zis ca nu strica sa imi mai fac un abonament de 4 euro (ca oricum la abonamentul meu am mereu cost suplimentar peste 4 euro, acum, de cand nu mai am telefon de serviciu). Cu alte cuvinte, cu acelasi cost vorbeam mai mult si in orice retea. Dar, bineinteles ca exista un dar, exista cu litere mici scris un lucru pe care eu nu-l vazusem. Anume ca, ceea ce era scris cu litere mari si parea incantator, era doar o optiune pentru cartela reincarcabila, nu era abonament, iar pt a putea beneficia trebuia sa ai o cartela cu un anume credit impus. In final, am descoperit ca m-ar costa mai mult decat dublul cat era scris cu litere mari (fara TVA), daca activam si aceasta optiune, ca era un intreg proces plictisitor pt a activa optiunea, ca in afara optiunii erau tarife foarte mari pt apeluri, valabilitatea cartelei era mica, cu alte cuvinte nu era cu nimic mai avantajos decat abonamentul meu cu minute nationale. Dar, cu litere mari, eram informat ca am o multime de minute nationale cu DOAR 4 EURO, iar cu litere mici, mi se explica si ceea ce anula „superoferta”. Si totusi, zidurile oraselor si stalpii sunt pline cu superoferte!

Ati observat ca oamenii cred orice daca le-o soptesti la ureche?

Si ca incheiere (nu pentru ca am epuizat frustrarile ci pentru ca timpul imi este limitat), sunt milioane de insi in lume care tanjesc dupa nemurire, dar care nu stiu ce sa faca intr-o dupa-amaiaza de duminica ploioasa.