"Iluziile pierdute sunt adevaruri descoperite." Daca in vreo anumita zi, indiferent de imprejurari, privesti cerul si te simti tare nefericit, esti de doua ori vinovat! O data pentru ca tu alegi sa fii nefericit, sa te lasi coplesit de imprejurari si de sentimentul de tristete si inca o data pentru ca nu stii sa fii fericit.
Motive de tristete am si eu zilnic desi, in momentele de luciditate, nu gasesc nici un motiv intemeiat pentru asta. Mereu maruntisuri ma intristeaza si, mereu, realizez ca sunt trist doar pentru ca asa aleg eu sa fiu. Nu pot emite pretentia ca Universul sa se invarta in jurul meu in functie de dorintele mele. Dar daca intr-o zi ceva ma face sa zambesc, abia atunci realizez ca in fiecare clipa am cel putin tot atatea motive sa fiu fericit, cat si sa fiu trist (insa de cele mai multe ori sunt mai multe motivele pentru a fi fericiti, infinit mai multe, dar noi ne cramponam de maruntisuri). Si e trist sa stii ca esti trist din pricina ta. Dar... "Popoarele fericite nu au istorie".
"Inteleptii" aleg mereu calea de mijloc, si anume bucuria, evitand cele doua extreme - fericirea si tristetea. Dar cine a zis vreodata ca as fi un intelept?
Cu fiecare iluzie pierduta, descopar un adevar.
2 comentarii:
Ai dreptate ca sunt infinite motive de bucurie, doar ca.. uneori nu e cum zici tu, adica.. uneori tdoare atat de mult (nu un maruntis), incat toate motivele rationale de a zambi pica.. Io ma bucur ca am rar momente d-alea, si da, as putea "alege", cum zici u, sa am si mai multe;)) Dar io chiar stiu sa ma bucur de viata, de tot ce e frumos in jur.. Si cand mi-e greu, stiu ca va fi bine, si ma ajuta credinta in D-zeu:P Dar.. u chiar crezi ca mereu putem hotari cum ne simtim?:_?
eu, cu siguranta nu pot hotara... dar, uneori asta mi se pare un mare dezechilibru in firea mea.
Citeste "Crizanteme albe", gasesti tot pe acest blog, ca sa intelegi exact ce am vrut sa spun. Mi se pare ca prin mai 2008 am postat acel text.
Trimiteți un comentariu