"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

marți, 29 iulie 2014

Parca poti sa stii?


Anselmo era un om in varsta, scurt si indesat, taran spaniol din grupurile de guerilla din spatele liniei frontului, ascunsi in munti, in partea ocupata de fascisti a Spaniei din vremea razboiului civil care a ramas in istorie pentru pasiunile si conflictele politice pe care le-a angajat, dar si atrocitatiile comise de ambele tabere. 
Robert Jordan era un tanar american inrolat voluntar in armata Republicana si trecuse linia frontului alaturi de batran, incarcati cu dinamita, pentru a pune la cale, impreuna cu cei ascunsi prin munti, aruncarea in aer a unui pod de pe teritoriul fascist.
Dupa ce au vazut podul, reintorcandu-se la tabara din munti, vorbeau la adapostul noptii:

"- Dumneata ai ucis vreodata? intreba Robert Jordan, folosind intimitatea creata de intuneric si de ziua ce-o petrecusera impreuna.
- Da, raspunse Anselmo. De mai multe ori. Da' nu cu bucrie. Eu zic ca e pacat sa omori un om. Chiar si cand e vorba de fascisti, pe care trebuie sa-i omoram. Pentru mintea mea e mare deosebire intre urs si om, si nu cred in bazaconiile tiganilor despre faratia cu lighioanele. Nu. Sunt impotriva oricui face moarte de om.

- Si totusi ai omorat.
- Da. Si am sa mai omor. Da' de-oi apuca sa mai raman in viata si dupa asta, ma voi stradui sa traiesc asa fel, sa nu fac nici cel mai mic rau nimanui, incat cred c-am sa fiu iertat.
- De cine?
- Parca poti sa stii? De cand nu-l mai avem deloc aici pe Dumnezeu, nici pe Fiul lui si nici pe Duhul sfant, oare cine o fi mai iertand? Habar n-am.
- Si acum nu mai crezi deloc ca exista Dumnezeu?
- Nu. Vai de mine! Nici vorba nu mai poate sa fie. Daca ar fi existat Dumnezeu, niciodata n-ar fi ingaduit pe lume ceea ce am vazut eu cu ochii mei. ... Bineinteles ca ii duc lipsa, fiindca asa am fost crescut: in credinta. Da' in ziua de astazi omul trebuie sa fie raspunzator fata de sine insusi."
Ernest Hemingway, in cartea despre care am pomenit aici 

Niciun comentariu: