Luati un pahar de vin, preferabil rosu si puternic aromat, fara apa, chiar daca e vara... dati play la melodia de mai jos si beti paharul pe indelete.
ATENTIE: aceasta este o melodie plina de foc, de dor, de jale si de pasiune, pentru oamenii care isi traiesc viata cu pasiune si plini de vise zdrobite. Este o melodie pe care o dedic tuturor calatorilor, tuturor hoinarilor si oamenilor pe care dorurile nu-i lasa sa putrezeasca intre peretii casei lor.
Golesc si eu inca un pahar si mai ascult aceasta voce pur si simplu inegalabila!
ATENTIE: aceasta este o melodie plina de foc, de dor, de jale si de pasiune, pentru oamenii care isi traiesc viata cu pasiune si plini de vise zdrobite. Este o melodie pe care o dedic tuturor calatorilor, tuturor hoinarilor si oamenilor pe care dorurile nu-i lasa sa putrezeasca intre peretii casei lor.
Golesc si eu inca un pahar si mai ascult aceasta voce pur si simplu inegalabila!
In acelasi timp, este si o incursiune in trecutul fiecaruia dintre noi. Caci e imposibil sa-i asculti vocea, patima, pasiunea, pofta si sa nu pleci cu mintea in timp, cu ani in urma...
10 comentarii:
Chiar si fara vin, melodia e ametitoare...
Nu stiu daca sunt sau nu o calatoare, dar citind si ascultand posturi ca asta incep sa inteleg de ce nu m-am simtit niciodata "acasa".
Niciodata pana de curand, in munti, umbland, cautand mereu si mereu altceva, nici eu nu stiu ce, dar un ceva ce stiu ca exista.
Nu stiu daca asta ma face o ratacitoare, dar cu siguranta ma face libera si, uneori, chiar fericita
Asa ca iti multumesc pentru melodia calatorului :)
"Dar e saturat de drum/ Calatorul se oprea nici ca mai calatorea"
Cand crezi ca o sa ti se intample si tie asta?:)
@ kaas: hai sa punem versurile in intregime, nu frante, caci astfel, vei vedea, raspunsul va veni de la sine :)
"Călătorule mâhnit
Nu ţi-e calul obosit?
Nu mândruţă, nicidecum
Dar e săturat de drum.
Calatorul se oprea
Nici ca mai calatorea."
Ai inteles? :)
Revenind la mine, calatoria mea prin aceasta viata se va incheia in clipa mortii.
Ratacirea insa, pe intortocheatele drumuri ale vietii, in cautarea drumului meu, se va incheia atunci cand imi voi gasi drumul si, urmandu-l, voi ajunge "acasa".
Momentan, "acasa", pentru mine, inseamna drumul. Ma simt cu adevarat bine, cu adevarat eu insumi, abia dupa ce am pus piciorul pe scara trenului si vad betoanele orasului cum raman in urma...
Calatorul din melodie nu este obosit, dar e satul de ratacire. El gaseste (sau crede ca a gasit) langa acea femeie, locul numit acasa. ratacirea lui prin lume si cantecele de dor poate ca s-au oprit. dar calatoria (plimbarea) prin codri verzi si pe campuri inflorite, nu cred ca s-a incheiat nici pt el, nici pt calul sau. Doar ca de-acum chemarea este mai mare spre "acasa", nu spre departari.
Pentru ca eu cred ca "acasa" nu inseamna "unde", ci "cu cine".
Dar calatoria prin munti, de dragul drumetiei si in special nu singur, nu se va putea incheia inainte de clipa mortii, decat daca Dumnezeu va decide asa si-mi va trimite vreo boala care sa nu ma mai lase sa plec...
Visul meu este sa urc pe munti cu ea de mana si in continuare sa urc si cu copilasii mei in spate de la primele cuvinte articulate, cu ei de mana cand mai cresc si apoi cu ei inainte, ghidandu-ma, cand deja vor fi pregatiti pentru viata. Si atunci, toate calatoriile mele pot sa se incheie :).
Si ce minunat ar fi sa concepi acesti copii, undeva la peste 2000 de metri :)
Dar, daca stau sa ma gandesc mai bine, inainte sa ma fi avantat cu raspunsul, trebuia sa te intreb la care "calatorie" te referi :).
Imi mai amintesc un vers:
"N-ai sa mai zvacnesti ca pan-acum
Inima racita prea devreme
S-o pornesc din nou descult la drum
Stampa luncii n-o sa ma mai cheme"
@ Deea: nu stim niciodata ce ne lipseste cu adevarat, dar mereu ii ducem dorul. de aceea "cautam".
Ai vazut ce simplu e sa fii fericit? Uneori este suficient sa iesi pe usa, afara din casa, dintre betoane si chiar daca nu stii exact incotro te indrepti, incepi sa te simti mai bine; alteori, e suficient ca pe timp de furtuna, sa fii singurul care iese de sub acoperisul statiei de tramvai, unde se inghesuie multa lume si sa te avanti la drum pe sub stropii de ploaie care ii ingrozesc pe ceilalti trecatori si racorindu-ti picioarele prin suvoaiele de apa care alearga pe strazi, sub privirile mirate si dezaprobatoare ale celor care se inghesuie ca sobolanii sub mici adaposturi, temandu-se de... apa. Nu nevoita de imprejurari, ci pt ca asa ai vrut tu.
APA - fara gust, fara miros, dar fara de ea nu poate exista viata!
Placerea a fost de partea mea ;)
inchipuiti-va aceasta melodie, aceasta voce, cantand alaturi de voi undeva la marginea superioara a padurii, sus pe munte, alaturi de un foc si sub un cer impodobit cu stele, care uneori obisnuieste sa aiba si luna plina...
Interesanta sincronicitate ca ti-a venit sa pomenesti tocmai acum despre placerea de a merge prin ploaie :)
Asta pentru ca tocmai m-am intors din Fagaras, unde a plouat 3 zile fara oprire. Si, desi ar fi trebuit sa fiu satula de apa si de furioasa pe ploaie, pot sa spun ca niciodata, nicicand, ploaia nu mi s-a parut mai frumoasa.
Si da, momentan pot numai sa-mi imaginez melodia cantata sub un cer de munte. Dar e o imagine atat de reala incat aproape ca imi dau lacrimile si imi vine sa o rup la goana din cladirea mea de sticla si sa nu ma opresc decat pe un stei de piatra la 2500.
si cine te opreste?
vezi aici, poate te intereseaza :)
http://www.carpati.org/planificator_ture/parang_mija_8211_custura_carjei_18-19_iulie_/885/
Ma opreste faptul ca e abia marti si nu vineri.
Sa inteleg ca ai multi nehotarati ? ;) Parca ziceai ca 15 sunt multi si tura e aproape inchisa...
In fine, suna tentant, dar planul de wk ar fi deja cam facut si ar cam include din nou Fagarasul. Totusi, inca nu stiu sigur, la fel cum nici tu inca nu stii cati oameni o sa fie sambata pe custura, deci...
Nu mai sunt persoane nehotarate (cei nehotarati au confirmat ca nu merg).
Mi se pare normal sa pastrez "loc" pt. eventuale cunostinte care s-ar putea anunta, nu? Pana la urma nu duc pe nimeni in spate :), si unde sunt 15 mai e loc de cativa ;)
Apropo, citeste ultimul rand din ultimul comentariu postat la tura, acela in care ziceam ca "tura e aproape inchisa" :)
@claudiu - Ratacirea insa, pe intortocheatele drumuri ale vietii, in cautarea drumului meu, se va incheia atunci cand imi voi gasi drumul si, urmandu-l, voi ajunge "acasa".
La asta ma refeream:). Am lasat intrebarea interpretabila, deoarece eram curioasa daca vei raspunde cum credeam eu ca vei raspunde.
Muntii nu mi-a trecut prin cap ca ai putea sa ii lasi, cum nici eu nu cred ca as putea sa ii las.
Trimiteți un comentariu