"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

marți, 30 iunie 2009

Despre integritate

Clipele de singuratate (cautata sau nu) sunt, pentru unii dintre noi, un prilej de aducere aminte, de meditatie, de regasire, sau de cautare a acelui ceva care simtim ca ne lipseste si pe care banuim ca l-am putea avea daca am putea lua o „anumita” atitudine.
Sa descoperi autenticul din tine, cine esti tu de fapt, asta ar putea fi considerat echivalentul atitudinii. Mai mult decat orice, atitudinea ne determina aptitudinea, ne influenteaza posibilitatea de a ne bucura de viata si are un impact major asupra fiecarui aspect al vietii noastre determinand calitatea relatiilor interpersonale.
Sunt sigur ca ati mai auzit aceste cuvinte, dar, sincer, eu tind sa nu le consider un cliseu: „multi reusesc momentan prin ceea ce stiu, multi reusesc temporar prin ceea ce fac, dar putini reusesc permanent prin ceea ce sunt”.
Se poate spune cu siguranta ca integritatea unei persoane incepe cu o decizie.
Integritatea este una dintre calitatile cele mai importante pentru orice persoana, care vrea sa reuseasca ceea ce si-a propus. Integritatea se cucereste punand caracterul inaintea castigului material si oamenii inaintea lucrurilor.
Principiile noastre, care tin de etica, nu ar trebui sa fie flexibile: azi le aplicam, maine facem compromisuri, poimaine „ne mustra constiinta”, ne aducem aminte si ne promitem solemn sa tinem cont de ele. O minciuna, oricat de mica si nevinovata ar fi, este totusi o minciuna. Furtul ramane furt chiar daca este vorba de o bomboana, de o paine, de miliarde de lei. Integritatea nu se vinde pentru bani, minciuni marunte sau alte lucruri minore.
Putem deveni o persoana onesta daca facem totdeauna lucrul potrivit, zi de zi, saptamana de saptamana, an de an. Pentru ca onestitatea poate deveni o obisnuinta necesara.
Daca vrem sa ne mentinem integritatea si facem tot ceea ce trebuie in exterior, dar nu obtinem rezultate, probabil ca este o problema interioara. Iar aici sunt necesare masuri radicale vis-a-vis de gandurile pe care predominant le intretinem, precum si de comportamentul nostru de zi cu zi.
Daca nu suntem inca o persoana integra, dar vrem sa devenim, atunci ar fi bine sa alegem sa ne transformam. Probabil ca va fi necesar sa facem unele alegeri dure (atat in exterior cat si in interior), dar va merita.
Drumul integritatii poate sa nu fie usor, dar este singurul care ne duce acolo unde vrem sa ajungem, adica la reusita! Integritatea este necesara caracterului oricui, indiferent de pozitia sociala.
Atunci cand suntem sau vrem sa fim o persoana marcanta si luam decizii avem nevoie de integritate, pentru ca aceasta ne asigura increderea tuturor celor cu care venim in contact si, in plus, ne dovedim noua ca suntem cu adevarat ceea ce adeseori numai parem sa fim.
Integritatea nu se masoara dupa titlurile pe care le-am castigat, pozitia pe care o detinem sau venitul lunar. Este o chestiune de caracter.
Asa ca e de datria ta sa descopera autenticul din tine. Descopera cine esti tu de fapt. Daca inca nu ai descoperit cine esti, vei fi intotdeauna altceva si altundeva decat trebuie. Viata ta va fi un lung sir de greseli si indiferent ce vei face, nu vei fi multumit. Insatisfactia va fi singurul gust al vietii tale.
Omul a inceput sa imite. Omul incearca sa devina altceva decat este, sa faca altceva decat poate. Inteligenta este esenta meditatiei, pentru ca, de fapt, un om inteligent va urmari sa fie in permanenta el insusi, indiferent de consecinte.
O fiinta inteligenta nu va copia pe mimeni, nu va imita niciodata. Nu va fi niciodata un papagal. O fiinta inteligenta isi va asculta vocea interioara, va fi in perfecta armonie cu esenta sa, indiferent de riscuri.
Pentru ca exista riscuri. Cand imiti alte fiinte, ricurile sunt mai mici. Cand nu imiti pe nimeni, atunci esti singur si trebuie sa-ti asumi toate riscurile.
Viata este gustata numai de cei curajosi, care nu se tem de nimic, cei care sunt integri, perseverenti si cred cu tarie in succes.
Viata nu este gustata de cei care traiesc „caldut”.

22 de comentarii:

Deea spunea...

Interesant indemnul tau la descoperire interioara si consecventa exterioara:)
Imi pare ca lipseste insa ceva, evolutia acelei autenticitati atat de necesare.
Cand descoperi cine esti cu adevarat si reusesti sa gandesti/simti/actionezi original, armonios poti spune ca te simti integrat,in tine insuti si in univers.
Totusi, autenticitatea nu inseamna incremenire.
Tu, cel real de acum vei fi altfel peste un an sau peste cinci, fara a insemna ca esti mai putin onest sau autentic.
Onestitatea se masoara in functie de ceea ce tu numesti principii, insa ele evolueaza de-a lungul existentei tale.
Desi ideea de principii evolutive poate parea nonsens, nu este. Este doar un semn de sanatate psihica.
Evident, asta doar daca ele, principiile, se transforma cu adevarat si nu doar se pervertesc, se ciuntesc pentru a se adapta la o realitate nauca.

Claudiu Crăciun spunea...

Sunt de acord cu tot ce spui "doar daca ele, principiile, se transforma cu adevarat si nu doar se pervertesc, se ciuntesc pentru a se adapta la o realitate nauca."
Dar evolutia ta ca om, logica si de dorit, nu presupune schimbarea caracterului sau a integritatii tale.
Daca azi nu-ti injuri parintii, nu exista nimic care ar putea sa-ti justifice aceasta fapta, maine.
Daca azi respecti si saluti portarul, nu exista nici o justificare pt ca maine sa il ignori, chiar daca tu ai crescut in functie.
daca azi iti respecti vecinii, nu exista nici o explicatie pt ca maine sa n-o mai faci, chiar daca tu te-ai imbogatit, intre timp.
Daca azi nu minti, nu exista nici o situatie care sa-ti justifice acest gest, vreodata. indiferent cum si cat evoluezi, miniuna tot minciuna ramane, furtul tot furt, etc.
Consecventa exterioara nu inseamna incremenire. A fi un om integru nu inseamna ca ceea ce-ti place azi trebuie sa-ti placa pana la capat; nu inseamna ca ceea ce azi dispretuiesti, n-ar putea sa-ti placa maine, ori invers.
Inseamna doar ca, in orice context, sa pui caracterul inaintea castigului material si oamenii inaintea lucrurilor.
"e simplu, ca toate lucrurile frumoase din viata" :)

Claudiu Crăciun spunea...

A fi onest nu inseamna a face tot timpul ce ai zis sau promis acum cativa ani. Onestitate inseamna si sa-l anunti pe celalat ca ce ai zis, promis sau simtit vreodata, acum s-a schimbat. Onestitate nu inseamna sa minti ca totul e la fel, iar tu sa traiesti stiind ca nu mai e la fel si sa speri ca nu va afla niciodata.

Tocmai pt ca omul se schimba, n-ar trebui niciodata sa faca promisiuni in ceea ce priveste sentimentele si crezurile momentane, sau gesturile exterioare. Doar un om care nu gandeste ce spune ar putea promite ca va simti pt tot restul vietii ceea ce simte acum, in ceea ce priveste un om sau orice alta imprejurare. Nu zic ca nu se poate, zic doar ca nu poti sti niciodata ce va fi peste cativa ani...

Evolutia omului nu inseamna pierderea integritatii, precum nici consecventa exterioara nu inseamna "incremenire".
Dar daca azi ascult Andre si cineva poate sa aiba incredere in mine, ar trebui sa aiba incredere in mine si maine, chiar daca maine ascult Pink Floyd.
Daca pe vremea cand pierdeam vremea la tv cineva putea avea incredere in mine, trebuie sa aiba si azi, chiar daca azi nu ma mai uit la tv, ci urc pe munte. Daca nu mai are incredere in mine, inseamna ca mi-am pierdut integritatea si astfel nu mai are nici un farmec aventurierul sau omul "interesant" care paream a fi devenit.

Anonim spunea...

Asa este nu ar trebui sa promiti sentimente vesnice se pot schimba atatea in viata, cred insa ca cel mai important e sa nu dezamagesti, in orice context. Si aici onestitatea e esentiala, atat cu tine cat si fata de ceilalti.

Deea spunea...

Da, tocmai asta spuneam, ca evolutia principiilor ar trebui sa fie ea insasi autentica si sa serveasca devenirii tale ca persoana, ca om intreg. Tocmai de aia am numit-o evolutie, pentru a o putea diferentia de toate compromisurile, de toate maruntele abdicari de la calea aleasa, de toate urateniile lumii pe care la un moment dat le poti adopta prosteste.

Din lasitate ne-am obisnuit sa numim toate acestea maturizare, uitand ca maturizarea inseamna sa gasesti modalitati mai adecvate de a-ti urma visele, nu sa renunti la vise.

Corect, integritatea inseamna realism si consecventa, fata de tine si fata de ceilalti, indiferent de calea adoptata la un moment dat.
Dar am cunoscut atat de putini oameni care macar sa constientizeze asta incat ma simt eu stranie cand astept de la ceilalti o astfel de onestitate. De asta ma bucur enorm in rarele momente in care o mai intalnesc :)

Claudiu Crăciun spunea...

"Enorm", ce cuvand mare ai folosit si tu :)

Kaas spunea...

@claudiu-"Tocmai pt ca omul se schimba, n-ar trebui niciodata sa faca promisiuni in ceea ce priveste sentimentele si crezurile momentane, sau gesturile exterioare. Doar un om care nu gandeste..........."
Ar trebui sa te duci sa spui asta la starea civila celor care se casatoresc.:) Cum poti sa faci diferenta dintre sentimente si crezurile temporare si cele care nu se vor schimba niciodata, daca temporar poate sa insemne si ani de zile?
E ca atunci cand folosim cuvinte ca enorm:P

Kaas spunea...

Sa nu se inteleaga ca sunt pentru promisiunile in privinta sentimentelor si crezurilor trecatoare. Dar unele situatii si sentimente sunt traite atat de intens incat poti avea senzatia ca vor ramane asa pentru totdeauna(uite ce cuvant mare:totdeauna).

Folosim cuvinte ca:niciodata, totdeauna(si altele din aceeasi categorie) care la un moment dat incep sa isi piarda semnificatia. De fapt, folosim prea multe cuvinte in general, cuvinte care sunt luate de vant. Cati dintre noi putem spune ca toate cuvintele noatre au greutate?

Un indemn care l-am mai lansat si cu alta ocazie: sa incercam in seara asta sa lasam cuvintele pentru poezie!Macar pentru jumatate de ora:)

Deea spunea...

Enorm este un cuvant la fel de mare precum integritate, onestitate, niciodata, intotdeauna :P
De noi depinde daca le golim de semnificatie si apoi le folosim in continuare, asa goale cum sunt.

Dar pentru ca nu imi e teama de cuvinte si sunt consecventa cu mine insami, mi-am asumat trairile si am folosit exact cuvantul care le definea :)

Nu exista sentimente sau crezuri care sa reziste nealterate pentru totdeauna. Diferenta cu pricina se poate face, insa probabilitatea de a confunda intensitatea unor sentimente cu stabilitatea lor depinde strict de IQ-ul fiecaruia :)

Motiv pentru care nici nu are rost sa boicotati starea civila ;)

Claudiu Crăciun spunea...

@ kaas: "Cum poti sa faci diferenta dintre sentimente si crezurile temporare si cele care nu se vor schimba niciodata, daca temporar poate sa insemne si ani de zile?"
Pai asta am zis: nu poti sa faci aceasta diferenta. Si pt a evita incalcarea nedorita a unei promisiuni, e cel mai bine sa nu promiti in aceasta directie.
Eu nu vreau de la cea pe care o iubesc, sa-mi promita ca va fi langa mine tot timpul. Vreau doar sa ma iubeasca si sa fie langa mine, atata timp cat isi va dori. Si poate sa-mi promita doar ca ma va tine la curent cu ce simte pt mine, eventual, fie ca e de bine, fie ca nu.
Mai bine sa fii nefericit, dar sa stii, decat sa te crezi fericit, dar sa te prosteasca altii.

Kaas spunea...

@claudiu- pai..si casatoria nu este un fel de promisiune a faptului ca persoana care o iubesti in acel moment va fi langa tine tot restul vietii?
sau nu crezi in casatorie?

Claudiu Crăciun spunea...

"pai..si casatoria nu este un fel de promisiune a faptului ca persoana care o iubesti in acel moment va fi langa tine tot restul vietii?"
Nu. Casatorie e doar o legatura intre doi oameni care se iubesc si se completeaza reciproc, in acel moment. Nu e o promisiune - e doar atestarea sociala ca cei doi oameni se iubesc, isi doresc sa isi imparta viata si ca asa vor face...
"Pana cand moartea ne va desparti" e doar un obicei ce tine de ceremonia de la starea civila si de la biserica. iar toata aceasta ceremonie este un obicei frumos, pe care mi-l doresc in viata mea, desi, categoric, nu aceasta ceremonie ma va tine alaturi de o femeie.
Cred in familie si cred si in casatorie - ca o legatura intre doi oameni care se iubesc si decid sa construiasca ceva impreuna, in viata asta, sau sa paseasca amandoi pe acelasi drum. Cat va dura?, nimeni nu stie.
Sincer, nici nu stiu daca in ceremonia religioasa sau la cununia civila, se mentioneaza "pana cand moartea ne va desparti". Stiu sigur ca se spune "sa-mi fie alaturi la bine si la greu...", dar nu stiu daca se mentioneaza pt cat timp. Caci perioada depinde doar de cei doi.
Nu cred insa in casatoriile care se mentin, dupa ani si ani, doar pt ca sunt trecuti in acte impreuna, desi cei doi demult au ajuns sa nu se mai suporte si dorm in camere separate.

Si apoi, ce sens ar mai avea ca la starea civila sa se spuna "pana cand moartea ne va desparti", daca aceeasi institutie permite incalcarea acestei promisiuni, prin divort?
Iar daca esti un om de cuvant si, in afara ceremoniei, promiti ca nu vei parasi niciodata pe celalalt, ce te faci daca peste ani simti ca nu te mai leaga nimic de celalat?
Eu cred in iubirea intre doi oameni chiar si dincolo de moarte, dar tot la fel stiu ca oamenii se pot insela si se pot grabi, precum stiu si ca, uneori, si sentimentele sunt perisabile, fie ca ne convine acest lucru, sau nu.

Cred o persoana cand imi spune ca ma iubeste, dar ma face sa zambesc sceptic daca-mi spune ca n-ar putea trai fara mine sau ca nu ma va parasi niciodata... si asta pt ca majoritatea persoanelor care mi-au spus asta (nu multe), dupa o vreme, de buna voie si nesilite de nimeni, au plecat de langa mine, unele din ele chiar pt altii, lasandu-ma singur, cu vise destramate si speranta din ce in ce mai franta si ele alergand dupa altceva mai bun, pline de vise si de sperante.
Si apoi, si eu am plecat, in alte cazuri...

Asa ca nu cred in promisiuni ce garanteaza sentimente pt o perioada viitoare, care nu tine de prezent.
Poate e un paradox, dar nu cred in promisiuni de iubire vesnica, desi cred in existenta iubirii vesnice... dar, de-a lungul vietii mele, am intalnit atatia oameni care s-au inselat in aceasta privinta! - si de cate ori nu m-am inselat si eu...

Claudiu Crăciun spunea...

@ deea: permite-mi sa te contrazic - "integritate" si "onestitate" nu sunt cuvinte mari

Claudiu Crăciun spunea...

Iubirea vesnica nu are nevoie de promisiuni, pt a se infaptui... ea exista, pur si simplu. Se aprinde si nu se mai stinge niciodata. Si, uneori, chiar daca tu nu-i mai dai vreascuri, ea isi gaseste singura si continua sa arda... din te miri ce.
Si, de multe ori, nu o mai poti stinge, chiar daca te straduiesti sa faci asta.

"Inima are ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste."

Kaas spunea...

@claudiu- "Nu e o promisiune - e doar atestarea sociala ca cei doi oameni se iubesc, isi doresc sa isi imparta viata si ca asa vor face..." Asa este, doi oameni care se iubesc nu au nevoie de un act care sa ateste acest lucru, dar fiind parte integranta a societatii e nevoie si de atestari sociale. La starea civila nu se pomeneste nici o durata, dar care este sensul casatoriei daca nu ii dai din start prea multe sanse?

Nimic nu iti garanteaza ca ceea ce simti azi va fi valabil si maine, oamenii se dezvolta impreuna, dar uneori in directii diferite. Dar e nevoie sa crezi uneori ca ceea ce construim poate sa fie durabil.
Un act nu va tine doi oameni impreuna daca acestia nu isi doresc acest lucru, corect. Dar cum suna "te iau in casatorie, sa iti fiu alaturi la bine si la rau, pana cand tu vei decide ca vrei sa nu mai faci parte din viata mea?": cam asa ar fi politically correct.;))
Casatoriile se destrama uneori, dar asta nu inseamna ca trebuie sa plecam de la premiza ca asta o sa se intample. Stiu, nu ai zis ca pleci de la premiza asta, dar cam asa suna:P

PS: mi-am adus aminte ca in cetatea de la Biertan exista o camera pentru sotii care voiau sa se desparta. Erau tinuti in acea camera cu un singur pat, o singura furculita, o singura farfurie samd, pana cand se impacau.(asta ca fapt divers):)

Claudiu Crăciun spunea...

Ai inteles complet gresit ce am zis eu. Complet gresit.
Nici nu mai citez ce ai scris, pt ca se sburleste parul pe mine numai cand ma gandesc ca ar putea exista in mintea cuiva aceste lucruri.
Normal ca atunci cand te casatoresti visul e de a trai pana la sfarsit impreuna. E clar asta. Tot ce ai presupus tu acolo nu are nici o treaba cu ce am zis eu.
Dar pt ca nu poti sti niciodata sigur ce va fi peste 20 de ani, de exemplu, poti sa-ti exprimi dorinta, visul si speranta de a muri de batranete alaturi d ecel drag, fara sa-i promiti sau sa-i juri ca nimic nu va va desparti. Ce treaba are asta cu faptul ca, daca nu promiti un lucru care nu poate depinde de tine (viitorul e cel mai incert lucru din viata), insemana ca, implicit, pornesti de la premisa ca se va termina, pana la urma? ce "politically correct"!?

In stilul propus de tine, ai putea eventual sa spui: "te iau in casatorie, sa iti fiu alaturi la bine si la rau, pana cand moartea ne va desparti, sau pana cand iubirea dintre noi va muri, daca vom fi suficient de prosti incat sa permitem asta?"

Te iubesc, inseamna te iubesc, nicidecum promit sa te iubesc...

Kaas spunea...

Imi pare rau, dar nu pot sa nu ma amuz, mai ales ca scrisul ne da posibilitatea sa dam orice ton vrem unui lucru scris de o persoana pe care nu o cunoastem.
Nu stiu ce ai inteles din ceea ce am scris, dar in mintea mea a sunat amuzant cum ai raspuns.

"Ce treaba are asta cu faptul ca, daca nu promiti un lucru care nu poate depinde de tine (viitorul e cel mai incert lucru din viata), insemana ca, implicit, pornesti de la premisa ca se va termina, pana la urma?" Nu are nici o legatura. Doar ca eu vad casatoria si iubirea intre doi oameni care decid asta ca o promisiune pt viitor- pentru ca eu imi tin promisiunile si vreau sa cred ca exista happy ending(asta nu implica a spune cuvintele "promit sa fiu alaturi de tine pentru totdeauna", ci ar fi ca o promisiune fata de ei insisisi ca vor face tot ce le va sta in putinta ca "noi" sa mearga).

"Te iubesc"- pentru mine sunt niste cuvinte prea mari pentru a le spune daca nu crezi ca si maine vei vrea sa le spui aceleiasi persoane..desi recunosc ca si eu m-am inselat....

Claudiu Crăciun spunea...

"...asta nu implica a spune cuvintele "promit sa fiu alaturi de tine pentru totdeauna", ci ar fi ca o promisiune fata de ei insisisi ca vor face tot ce le va sta in putinta ca "noi" sa mearga)."

Exact asta am spus si eu inainte, nu ce ai dedus tu mai sus :)

"..desi recunosc ca si eu m-am inselat..."

Banuiam eu ca vorbim aceeasi limba, dar cu accente diferite ;)

Kaas spunea...

"Exact asta am spus si eu inainte, nu ce ai dedus tu mai sus :)" recunosc, ai dreptate.:)
well...cat priveste accentele, desi tatal meu e oltean, nu s-a transmis pana la tulcea vorba:P

Kaas spunea...

Am participat recent la o nunta ortodoxa si se face o promisiune, numai stiu exact ce te pune sa promiti, oboseala isi spune cuvantul.:) oricum... mi-am adus aminte de polemica noastra.

Anonim spunea...

Multumesc pentru informatii interesante

Claudiu Crăciun spunea...

Cu placere.
Si ma bucur ca mi-ai vizitat spatiul virtual. Te mai astept, anonimule. :)