"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

miercuri, 1 octombrie 2008

Despre viata

Partea spirituala a omului presupune intelepciune, ceea ce s-ar defini prin a te lipsi de dorinte, pentru a nu mai avea dezamagiri, de a infrana orice sentiment, de egoism, ura, manie, invidie, gelozie, chiar iubire, pastrand doar iubirea generala, de stele si de luna, de plante si pasari, de oameni si de Dumnezeu, presupune lipsirea de tot ceea ce ar tine de partea umana a existentei noastre, aici, pe pamant, de tot ceea ce e legat de sentimente si simtaminte...
Si atunci, unde mai e farmecul acestei vieti pe pamant?
Deocamdata, nu consider faptul ca exist in aceasta lume ca fiind o greseala, asa ca ma bucur atat de latura umana, sentimentala, cat si de cea spirituala a existentei mele. Vreau sa ma bucur de simtamintele ce mi-au fost oferite, vreau sa simt ca traiesc. Vreau sa simt emotia unui examen, bucuria unei victorii, tristetea unei infrangeri, gustul esecului, betia succesului, dorinta de a-mi implini un vis, emotia unei intalniri, a unui sarut, nesiguranta sentimentelor celuilalt fata de mine, indoiala, spaima, iubirea, fericirea... lucruri care imi demonstreaza ca traiesc, care ma fac sa ma simt cu adevarat viu, sa stiu ca exist aici, pe pamant, asa cum am fost facut sa exist!

7 comentarii:

Ilona spunea...

stii, am intrat pe blogul vostru comun, am dat din una-n alta si am ajuns intr-un cerc de bloggeri:)
e ciudat, pana la urma si comunitatea virtuala e mica, e "mai mica" decat lumea, stii cum se zice.
relativ la blogul meu, ma andesc sa-l sterg; nu-mi mai vine sa scriu filozofie, ca e prea neagra acum....si u-i mai vad nici rostul
nu mai am chef sa ma gandesc la nimic, nici ata sa scriu despre nimic; sper sa ies din asta...pana la urma.

Claudiu Crăciun spunea...

Sa-l stergi nu-i o solutie. Poate mai tarziu vei regreta.
Ca nu te mai reprezinta, e ok. Poti renunta la a mai posta.
Dar ma gandesc ca, poate, peste ani, cand toate cele intamplate te vor schimba (apropiindu-te mai mult de desavarsire), vei vrea sa-ti mai amintesti de "treptele" pe care le-ai urcat. Cuvintele scrise in acest blog pot fi o dovata.
Acum cativa ani buni, un prieten ma sfatuia sa pastrez tot ce i-am scris (mail-uri kilometrice), si sa le recitesc peste 10 ani. sa vad diferenta... Imi zicea ca abia atunci voi incepe sa inteleg ce incerca el sa-mi zica (el avand deja 50 de ani).
N-au trecut 10 ani... dar, totusi, recitind cate ceva din ce scriam atunci, din "parerile" mele de atunci, abia acum observ cate s-au schimbat in mine. Sunt multe lucruri pe care, azi, le vad altfel.
Si uneori, mi se pare ca unele lucruri mi s-au intamplat, tocmai pt ca am "indraznit" in trecut sa-mi dau cu parerea despre ele, fara sa stiu, inca, ce inseamna, despre ce e vorba...
Cuvintele mele, din trecut, poate chiar puerile... imi arata calea pe care am mers.

Dar, ce stiu eu?
faci cum vrei :)
Si va fi bine, daca o vei face cu zambetul pe buze.
Viata e un drum. Si inca ce drum! pastreaza-ti amintirile din fiecare popas si... drum bun in continuare.

Claudiu Crăciun spunea...

A, si inca ceva...
Nu stiu exact la ce blog te referi, banuiesc la la "mixdecultura"; daca e asa, si chiar daca nu, tin sa-ti spun ca din acel "cerc" de bloggeri, de care spui tu, eu nu cunosc decat una, maxim 2 persoane... :)
iar din trei persoane, poti face, eventual, un triunghi :P

Nu stiu ce ar trebui sa insemne "blog", habar nu am daca are vre-o definitie, iar daca are cu siguranta nu o cunosc...
Eu folosesc acest "blog" ca site personal sau, mai bine zis, ca un jurnal on line.
E jurnalul meu, bineinteles cu acele lucruri si cuvinte care pot fi facute publice.
Nu scriu pt ca vreau sa zgudui sau sa impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pt a nu lasa sa se piarda ceea ce se afla in mine, la un moment dat.

Ilona spunea...

Da Claudiu, stiu ce spui; si eu recitesc ce scriam candva, si uneori imi pare patetic, altori pueril, uneori chiar mincinos, inconstient mincinos...
si eu sciru pt mine...dara cum nu mai pot scrie nimci ca mi s-au dus toate din cap...iar daca mai e ceva, nu mai vad rostul de a-l pune pe hartie. traiesc clipa..si atat!

Anonim spunea...

hm, cine a spus ca "Partea spirituala a omului presupune intelepciune, ceea ce s-ar defini prin a te lipsi de dorinte," etc? :-? io cred ca tocmai, viata spirituala a omului e tot ce inseamna viata, tot ce ai enumeratmai jos.. Si nimeni nu ne interzice asta,,,

Anonim spunea...

Daaa, ilona, sa-l asculti, da?:D e genial sa te "vezi" pe tine int recut :X si de fapt.. amintirile sunt minunate.. E atat de tare sa ai jurnal, sa recitesti, sa razi, sa plaangi cu tine.. :) (io am jurnale pe caiete, se aduna cam vreo 2/ an;)) ) Si ma gandeam sa le dau copiilor mei, la varsta pe care o vor avea, cand am scris in caietu respectiv;)) sa faca corespondente, sa inteleaga chestii :):D

Ilona spunea...

si eu am un jurnal de pe la 12-13 ani:))
e puerili, dar e normal sa fie asa; cand scriam, ma tot intrebam ce voi face cu el; dar eu imi doresc sa scriu acndva o carte, n-am idee ce va fi, si cum, dar m-am gandit mereu ca jurnalul poate ajuta.
nu stiu daca l-as da copiilor sa citeasca, fiecar intelege ce vrea si nu stiu daca ar fi in regula, dar poate le-as povesti eu, prin viu grai, ce faceam atunci.