"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

vineri, 5 ianuarie 2007

"O, tineretea mea..."


„O, tineretea mea! O, prospetimea mea!” strig eu uneori. Dar acum, cand rostesc aceste vorbe, sunt inca tanar si proaspat. Nu vreau decat sa ma rasfat lasandu-ma invaluit de un sentiment de tristete; pe fata imi regret tineretea care trece, iar in taina ma bucur ca inca o am.
Dar va veni o vreme cand am sa tac si n-am sa mai imi strig durerea pentru aceste pierderi... Ele si asa ma vor macina mereu, ma vor macina pe tacute.
„Mai bine sa nu te gandesti!” spun mujicii.

Un comentariu:

Anonim spunea...

in mod bizar, desi trec anii, si ma simt din ce in ce mai matura si mai puternica, eu ma simt si mai tanara mereu. din ce in ce mai tanara. cred ca in curand o sa fiu ca un bebelush de fericita si usoara. :)
tineretea nu se pierde niciodata daca tu stii sa o pastrezi in suflet. la fel si copilaria.