„O, tineretea mea! O, prospetimea mea!” strig eu uneori. Dar acum, cand rostesc aceste vorbe, sunt inca tanar si proaspat. Nu vreau decat sa ma rasfat lasandu-ma invaluit de un sentiment de tristete; pe fata imi regret tineretea care trece, iar in taina ma bucur ca inca o am.
Dar va veni o vreme cand am sa tac si n-am sa mai imi strig durerea pentru aceste pierderi... Ele si asa ma vor macina mereu, ma vor macina pe tacute.
„Mai bine sa nu te gandesti!” spun mujicii.
Dar va veni o vreme cand am sa tac si n-am sa mai imi strig durerea pentru aceste pierderi... Ele si asa ma vor macina mereu, ma vor macina pe tacute.
„Mai bine sa nu te gandesti!” spun mujicii.
Un comentariu:
in mod bizar, desi trec anii, si ma simt din ce in ce mai matura si mai puternica, eu ma simt si mai tanara mereu. din ce in ce mai tanara. cred ca in curand o sa fiu ca un bebelush de fericita si usoara. :)
tineretea nu se pierde niciodata daca tu stii sa o pastrezi in suflet. la fel si copilaria.
Trimiteți un comentariu