Autentic şi "de cartier"

E imposibil să-l asculţi pe Liviu Vasilică şi să nu te simţi măcar bine, dacă nu să fii mândru, că eşti român!

Eu, personal, sunt mândru şi nu doar din acest motiv deşi, până la un punct (sau de la un punct încolo), ar fi suficient şi acest lucru... Căci oricât va aprecia un străin "calitatea" folcolrului şi a lucrurilor autentice româneşti, în general, cu siguranţă nu va putea pricepe ceea ce cu adevărat transmit aceste sunete... trebuie să fii român, să fi crescut aici, pe plauiuri mioritice, să cunoşti istoria (cea trăită de tine e suficientă), să fi stârnit cu bocancii tăi colbul de pe drumurile de munte, deal sau câmpie, să fi cunoscut românii, felul lor de a fi, de a iubi, de a fi sau nu pătimaşi, iubitori, curajoşi sau laşi, felul de a jeli sau de a se jelui, felul de a se ataşa de animalele lor, ce e important pentru ei şi ce nu, ce sa mai, trebuie să fii român, frate cu codrul, ca să intelegi în adevăratul lor sens, aceste sunete.

Pentru că nicăieri altundeva nu mai există, sunt unice şi autentice... sunt româneşti!

AVERTISMENT: aceste melodii pot crea dependenţă!

***

Mai sus, făceam referire la românii din sânul carora s-au ridicat aceste versuri. Adică la ROMÂNI.