"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

vineri, 7 octombrie 2011

Spovedanie (eu beau)




"Atunci cand mi-e dor de poezie, citesc Minulescu..."


Nu beau,
Nu cant
Si nu iubesc!...

Sunt ca un vechi raboj de lemn,
Pe care-ncep sa-mi recitesc
Infrangerile-n sens invers,
Ca-n suflet, fiecare semn
De pe raboj se schimba-n vers...

Privesc pe cei ce trec mereu
Pe jos, pe sus, pe strazi, prin gari -
Botezuri, nunti si-nmormantari,
Si parca-n fiecare grup
Obiectul principal sunt Eu,
Ca aurul lichid din stup...

Si ma revad asa cum ieri,
Si patruzeci de ani in sir,
Schimbam ciresii-n palmieri,
Pe tata mare-n "Uncle Sam"
Si Oltul in Gaudalquivir...

Pe cand iubeam,
Cantam
Si beam...

Ion Minulescu - Spovedanie (nu beau)


Eu insa, acum, tin in mana un paharel plin cu palinca, diluata intr-un mod barbar cu sirop de visine...
Si beau!

3 comentarii:

rebecca spunea...

inseamna ca esti trist....

Claudiu Crăciun spunea...

mda... ma intreb ce te-a facut sa intelegi adevarul, iar nu ideea cum ca, spre deosebire de Minulescu, daca beau inseamna ca iubesc?
Si totusi, daca sunt trist, nu inseamna ca nu iubesc.

Acum am facut rost de vin, direct din butoi. Iar vinul e un anestezic bun (asa zicea Hemingway).

Claudiu Crăciun spunea...

I am in love... with myself.