"Atunci cand mi-e dor de poezie, citesc Minulescu..."
Nu beau,
Nu cant
Si nu iubesc!...
Sunt ca un vechi raboj de lemn,
Pe care-ncep sa-mi recitesc
Infrangerile-n sens invers,
Ca-n suflet, fiecare semn
De pe raboj se schimba-n vers...
Privesc pe cei ce trec mereu
Pe jos, pe sus, pe strazi, prin gari -
Botezuri, nunti si-nmormantari,
Si parca-n fiecare grup
Obiectul principal sunt Eu,
Ca aurul lichid din stup...
Si ma revad asa cum ieri,
Si patruzeci de ani in sir,
Schimbam ciresii-n palmieri,
Pe tata mare-n "Uncle Sam"
Si Oltul in Gaudalquivir...
Pe cand iubeam,
Cantam
Si beam...
Ion Minulescu - Spovedanie (nu beau)
Eu insa, acum, tin in mana un paharel plin cu palinca, diluata intr-un mod barbar cu sirop de visine...
Si beau!
3 comentarii:
inseamna ca esti trist....
mda... ma intreb ce te-a facut sa intelegi adevarul, iar nu ideea cum ca, spre deosebire de Minulescu, daca beau inseamna ca iubesc?
Si totusi, daca sunt trist, nu inseamna ca nu iubesc.
Acum am facut rost de vin, direct din butoi. Iar vinul e un anestezic bun (asa zicea Hemingway).
I am in love... with myself.
Trimiteți un comentariu