"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

luni, 9 august 2010

Primăvară în Paris (je ne regrette rien)

Pe o stradă din Paris stătea un orb cu o pălărie la picioare şi o plăcuţă de lemn pe care scria cu creta albă: “Vă rog, ajutaţi-mă, sunt orb”. Un ziarist trecu şi văzu foarte puţini bani în pălărie. Fără să ceară voie, luă plăcuţa, o întoarse pe dos, scrise altceva, o puse la picioarele orbului şi plecă. Spre seară ziaristul se întoarse pe acelaşi drum, trecând din nou pe lângă orbul care cerşea. Acum pălăria lui era plină de bancnote şi monede. Orbul recunoscu paşii ziaristului şi îl intrebă dacă el este cel care i-a rescris plăcuţa şi ce anume scrisese. Ziaristul răspunse: “nimic care să fie în neconcordanţă cu anunţul dumitale, doar că exprimat cu alte cuvinte” şi surâzând îşi continuă drumul.
Orbul nu a aflat niciodată ce scrisese ziaristul, însă noul lui anunţ spunea: “Astăzi e primavară în Paris şi eu nu o pot vedea”.


"Oh non, rien de rien,
Oh non, je ne regrette rien."


De ceva vreme mă obsedează melodia asta - mai exact, de când am auzit-o pentru prima dată, live, la Romexpo.
Mai jos e varianta youtube cu traducerea în engleză. Aşa poate veti înţelege mai bine de ce mă obsedează.
Prima variantă insă se aude cel mai bine.
Recomandare: se ascultă TARE!



E posibil ca traducerea să aiba greşeli, aşa că rog cunoscătorii de germană şi engleză să mă lumineze. Dar nici o traducere în limba română nu mi-ar strica.

3 comentarii:

apasifoc spunea...

"Oh non, rien de rien,
Oh non, je ne regrette rien."
nu este "licenta poetica" Rammstein (desi raman preferatii mei, indiscutabil si pentru totdeauna). Aceste versurile apartin unui cantec al lui Edith Piaf, iar versiunea ei merita si ea sa fie ascultata pentru ca poarta timbrul tulburator si inconfundabil al artistei.
In final, nu vei stii care dintre cele doua cantece iti va placea mai mult :)

Claudiu Crăciun spunea...

Dar cum crezi ca as putea sa nu stiu melodia lui Edith Piaf? :)
Iar daca stai sa faci o asociere intre titlul piesei celor de la Rammstein (Primavara in Paris) si aceste versuri, vei observa ca alegerea acestor versuri si pastrarea lor in limba originala (franceza) nu e deloc intamplatoare, ei alegand ce e cel mai reprezentativ din muzica francezilor, dar care sa corespunda cu ce incearca ei sa transmita.
Si in germana ar fi sunat bine, dar impactul international ar fi fost mult mai scazut.
Desi e clar si n-am avut niciun dubiu ca nu aceste versuri nu sunt "licenta poetica" Rammstein, totusi am ramas placut surprins de rezonanta lor in intregul piesei.
Versurile se potrivesc perfect cu ce vor ei sa transmita, desi, pe langa aceasta potrivire, e limpede ca lumina zilei ca sunt cu trimitere catre Edith Piaf si cultura muzicala franceza.

Meet The Sun spunea...

Foarte faina melodia, n-o stiam, iar partea in care striga aproape "Oh non, rien de rien" e dementiala, da dependenta...