Trăieşte azi ca şi cum ar fi ultima zi. Iubeşte azi ca şi cum ar fi ultima oară. Grăieşte acum ca şi cum acestea ar fi ultimele cuvinte.
Nu am nevoie de o zi anume sau de o sărbătoare pentru a petrece, pentru a mă simţi bine sau pentru a pleca de acasă. Unii oameni, însă, aşteaptă sărbătorile pentru a încropi o petrecere, pentru a ieşi la iarbă verde sau în pădure, ori pentru a merge în excursii.
În opinia mea însă, toate zilele sunt la fel din punct de vedere al posibilităţilor. Simbolistica lor în rare cazuri are o importanţă mai mare decât ziua anterioară sau oricare altă zi din an. Fiecare zi este o sărbătoare şi trebuie trăită ca atare.
Petrece azi dacă aşa simţi şi dormi în zi de “sărbătoare oficială” dacă eşti obosit. Aşa e cel mai bine. Căci dacă, de exemplu, aştepţi un an să petreci de revelion şi plănuieşti cu cinci luni înainte în ce fel, s-ar putea ca în seara de revelion atât de minuţios şi de timpuriu plănuită să descoperi că planul de acasă nu se potriveşte cu cel din târg. Şi atunci luni de zile de aşteptare se vor transforma brusc într-o imensă dezamăgire. Pe când dacă “plănuieşti” acea zi ca pe toate celelate, considerând-o egală ca însemnătate cu toate celelate zile libere, de exemplu, nu va fi nici o tragedie dacă, să zicem, din diverse motive vei petrece acea zi dormind, ori acasă. Nu e nici prima şi nici ultima din cele libere pe care o petreci în acest fel. Şi astfel nu mai au de unde să vină dezamăgirile.
Pentru că nu simbolistica unei zile îi dă cu adevărat valoare, ci ceea ce facem noi, felul cum trăim acea zi.
Sunt oameni care aşteaptă tot anul concediul de două săptămâni în care, cred ei, se “vor scoate” pentru toate zilele acestea petrecute în ghearele rutinei. Şi se întorc din concediul visat şi plănuit cu luni în urmă până în cele mai mici detalii – dezamăgiţi. De ce oare? Şi se înhamă iar la un cârd de zile până la următorul concediu din care tot dezamăgiţi se întorc. Pentru că nu poţi trăi în câteva zile tot ce n-ai trăit în ultimele luni care au trecut şi pe care le-ai petrecut pasiv, doar visând.
De asemenea, mulţi oameni au obiceiul de a oferi celor dragi cadouri în zile anumite, care au o simbolistică anume. Zi onomastică, 8 Martie, Valentine’s day şi tot aşa. Dar cadoul, pentru cine e? Pentru ziua respectivă sau pentru persoana care-l primeşte? Iar dacă e pentru persoană, atunci de ce să oferim cadouri doar în zile speciale şi niciodată în celelate?
A trecut Valnetine’s day şi Dragobetele. Dar dacă v-aţi străduit să fiţi romantici şi aţi oferit cadouri în acele zile este egal cu zero dacă în celelate zile de dinainte şi de după, sau dacă chiar azi nu v-aţi mai străduit să fiţi romantici ca în acea zi, sau să oferiţi cadouri.
Vine 8 martie dar ce importanţă poate avea pentru o femeie dacă îi oferi ceva în acea zi, când în ultimul an nu i-ai oferit nimic? Cu atât mai mult dacă îţi e apropiată – mamă, soră, iubită, soţie, etc.
Sunt sigur că e mult mai frumos ca într-o zi care nu înseamnă nimic să oferi ceva, cuiva. Şi ca să vedeţi cum am ajuns, vă garantez că în 90% din cazuri, cel care primeşte cadoul într-o zi oarecare va întreba uimit “de ce îmi oferi asta, e ceva azi şi eu nu ştiu?!” Nu, nu ofer asta pentru că e ceva special cu ziua de azi, ci pentru că persoana care primeşte e specială pentru mine. Şi ofer pentru ea, nu pentru ceea ce reprezintă o zi anume. Asta e o surpriză plăcută, în opinia mea, nu să oferi ceva atunci când toată lumea se aşteaptă să oferi.
Fiecare zi este o sărbătoare. Să o petrecem aşadar cum vom şti noi mai bine.
Întreaga fericire pe care o pot cunoaşte vreodată în lume se află în ziua de azi. N-a fost nici ieri şi nu va fi nici mâine. Ci azi. Iar azi poate deveni ieri, la fel cum mâine poate deveni azi.
________________________________
Fotografia e realizată de Irina Cristian, sâmbătă 27 feb. 2010, la cascada Vânturătoarea în Munţii Mehedinţi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu