"I want you to sing with rapture and dance like a dervish.
Love is passion, obsession, someone you can't live without. If you don't start with that, what are you going to end up with? Fall head over heels. I say find someone you can love like crazy and who'll love you the same way back. And how do you find him? Forget your head and listen to your heart. I'm not hearing any heart. Run the risk, if you get hurt, you'll come back. Because, the truth is there is no sense living your life without this. To make the journey and not fall deeply in love - well, you haven't lived a life at all. You have to try. Because if you haven't tried, you haven't lived."
Sir Anthony Hopkins, as William Parrish, in Meet Joe Black
7 comentarii:
Eu toata viata am stiut ce trebuie sa incerc :) Nu am incercat totul, fiind mereu rationala.. Si nu am regretat, decat rar, dar constientizand ca asa era cel mai bine..
Acum.. accept si eu viata, macar o data, asa cum o primesc.. Si ma bucur de ea, asa cum vine.. Chiar daca nu stiu ce va fi.. Las inima sa simta si e prima oara cand nu am remuscari....
Adevarate cuvinte dupa care sa traim.
Cateodata, calatoria insa dureaza prea mult.
Insa ce sacrificii nu merita fericirea?
"Calatoria" la care se referea personajul, cred ca era, de fapt, insasi viata :). Si n-am auzit inca vreun om sa se planga, la modul serios, ca ii dureaza prea mult viata.
Merita sa traim pentru fiecare lucru marunt, care ne face fericiti, dar am mai putea vorbi de fericire, daca ea ar veni in urma unor sacrificii?
Eu cred insa ca fericirea nu este rezultatul unui proces (al unor fapte exterioare sau "sacrificii"), ci apare instantaneu, asa cum apare si iubirea, asa cum cred ca este si clipa mortii. Fericirea apare ca orice mare idee, fiind o tasnire de undeva din intunericul nostru.
Iti dai seama ca nu ma plangeam de viata.
Oricum, fiecare intelege ce vrea prin calatorie, nu?
fericirea apare atunci cand vrea ea, insa uneori apare cu ceva intarziere fata de cand ne-am fi asteptat. Si ma refer la fericire ca implinire.
Fericirea ca implinire, poate chiar sa nu apara niciodata. :)
Si nu, nu sunt de acord cu faptul ca fericirea apare cand vrea ea... fericirea apare (sau nu), ca urmare a felului cum ne traim viata, a deciziilor pe care le luam, a felului nostru de a fi, a luptei noastre de a ne mentine pe drumul spre implinire, a unor conjucturi, etc...
Fericirea nu o sa apara niciodata in viata unui om care rafuza viata, care nu face nimic. E simplu: daca nu faci nimic, nu primesti nimic
PS: Si eu, aici, comentez doar idea. vorbesc la modul general, nu ma refer la nimeni anume si in nici un caz la tine in mod direct, caci nu te cunosc.
Si da, fiecare intelege ce vrea prin calatrorie si, de fapt, din orice, intelege ce vrea, adica ceea ce rezoneaza cel mai bine cu firea lui.
Foarte interesanta atitudine, n-am ce spune.
Nu ma asteptam sa fie asa de ...defensiva.
Mâine poimaine o să încep să cred că vorbesc cu sămânţă de ceartă..
Tu ţii cu Darwin, nu? Eu nu :)
Şi nu cred că este aici terenul cel mai bun pentru filosofii şi nici nu mă trece cheful de dezbatere.
Ai dreptate. Sa cred ca totul depinde de mine, de faptele si deciziile mele, inseamna sa am o atitudine defensiva. :)
De asemenea, sa mentionez ca trebuie sa actionezi (adica sa fii activ in viata) pentru a primi ceva in schimb, din partea vietii, tot defensiv este. :)
In acest caz, eu nu mai am nimic de adaugat. Decat ca Darwin n-are nici o legatura cu subiectul discutiei.
Trimiteți un comentariu