Ganduri somnoroase...

Nu poti schimba nimic prin cuvinte, prin cuvinte poti doar sa transmiti idei. Exista un singur mod de a invata - prin actiune, si un singur mod de a schimba ceva in atitudinea celorlalti - prin exemplul personal.

„In viata pierdem ani, iar de la moarte cersim o clipa”. Poate ca e mai bine asa, sa fiu "obligat" sa ma trezesc dimineata. Viata ne-a fost data pentru a o trai, nu pentru a fi dormita. Iar daca ar fi sa am de ales intre a dormi sau a urca pe munte, ori a petrece timpul alaturi de tine, sunt sigur ca somnul mi-ar disparea instantaneu. Somnul e dulce si bun, atunci cand nu ai nimic de facut. La fel de dulce este si atunci cand ai o indatorire, dar nu mai e bun, ca nu te lasa sa-ti faci treaba.

Daca ma trezesc dimineazta devreme si adorm noaptea tarziu, mi se intampla mai multe intr-o zi. Iar daca mi se intampla ceva, inseamna ca traiesc. Caci viata inseamna actiune, nu? Iar daca traiesc, inseamna ca prin tot ceea ce fac, spun, gandesc in clipa prezenta, imi creez viitorul, imi modelez, finisez sau accept propriu-mi destin. Nu ma mai bucur de clipele dulci de somn, dimineata (cele mai dulci, mai ales leneveala aceea de dupa trezire) dar castig poate chiar ani in plus... ani in care traiesc ceva si in functie de care viitorul meu se contureaza. Nu vreau sa spun ce ar gandi majoritatea, ca viitorul mi se contureaza prin activitatea profesionala (bani, casa, masina in viitor, etc), ci mi se contureaza prin deciziile si faptele mele de moment. Acestea sunt cauza, iar efectul lor va fi viitorul meu. Factorii externi actioneaza rar si accidental in crearea viitorului nostru, si asta mai mult atunci cand noi uitam sa traim si "dormim".

Sunt oameni care fac lucruri in viata doar pentru ca vor sa arate ce stiu ei, ce pot ei, ce mari sunt ei, ce au facut ei. Eu, daca fac ceva, fac pentru mine, dar mai ales pentru noi, atata timp cat exista un "noi". Iar daca merg pe munte, merg pentru mine, iar daca decid sa povestesc si altora, nu o fac pentru ca vreau sa ma laud ce traseu mi-am mai adaugat in palmares, ci pentru ca vreau sa transmit o stare de spirit, o credinta a mea, un gand, ceva ce am descoperit si simt ca vreau sa imparatsesc si altora. Si mi-ar fi mai drag ca, in astfel de clipe, cei mai dragi mie sa fie langa mine...

Oamenii care citesc, sunt obisnuiti sa aiba idei proprii, pentru ca marii invatati ai lumii, prin randurile lor, ii invata sa gandeasca. De aceea, mi-ar placea ca atunci cand eu vad lucrurile intr-o anumita culoare, sa nu taci - sa-mi spui si tu parerea ta, culoarea ta. Sa ai o culoare, pentru acele lucruri despre care incerc sa vorbesc (deoarece ma intristeaza), pentru mine inseamna sa arati ca iti pasa...

Zambeste, viata e minunata! Un cliseu, dar poate ca nu degeaba! Si daca reusesti, invata-ma si pe mine...