"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

sâmbătă, 12 aprilie 2008

Unica sansa

- Pomenile si toate cele nu ne mai sunt de folos dincolo de moarte. Daca nu ne impacam cu Dumnezeu in aceasta viata nu mai exista alta sansa. Aceasta e unica.
- Ideea aceasta e buna, instiga pe cei cu o bruma de constiinta activa sa fie mai buni. Insa eu nu pot fi de acord cu unica sansa. Si asta pentru ca oamenii nu se nasc egali. Unul se naste intr-o familie nobila, civilizata, invatata, avand acces la cunoastere, unde ia cunostinta de existenta unei puteri divine, iar altul se naste intr-un sat uitat de lume, macinat de foamete, inconjurat de analfabeti si de credinte barbare. Ambii oameni sunt trimisi de acelasi Dumnezeu pe pamant. Ti se pare corect ca ei sa fie pedepsiti in acelasi fel pentru ca de-a lungul vietii nu l-au descoperit pe Dumnezeu si nu si-au acceptat ideea de pacatosi? Ar fi corecta o pedeapsa vesnica in urma unei sanse unice avuta pe pamant, numai daca toti s-ar naste in aceleasi conditii si s-ar dezvolta in aceleasi conditii. Dar sa pedepsesti pentru ca n-au auzit de tine niste persoane carora prin linia vietii pe care le-ai trasat-o nu le-ai lasat nici o posibilitate sa auda de tine, ar insemna sa fii o fiinta irationala, nicidecum una divina. In viata nimic nu este intamplator. Exista un motiv pentru care unul s-a nascut intr-un mediu, iar altul in alt mediu, iar acest motiv trebuie sa-si afle ratiunea in perioada de existenta a sufletului de dinainte de nasterea pe pamant. Sufletul nostru nu a fost creat la nasterea noastra. El a existat si inainte de nastere si va exista si dincolo de moarte. In ce forma si in ce fel, nu ne este dat noua sa stim. Unicul scop al venirii sau revenirii lui in lumea materiala este acela al desavarsirii prin ceea ce invata din ceea ce traieste. Insa vedem atatia oameni care esueaza in viata lor. Noi ii trimitem pe toti, cu gandul, in iad, dar Dumnezeu are un plan mai mare cu noi decat acela de a ne fierbe vesnic in cazane cu smoala. Noi trebuie sa redevenim ceea ce am fost, adica un fragment divin. Dumnezeu ne iubeste, noi il iubim si ca in orice relatie de iubire impartasita, fiintele implicate se completeaza reciproc. Pentru ca Universul sa redevina perfect, Dumnezeu are nevoie de noi, poate la fel de mult pe cat avem noi de el. Iar daca ar fi ca fiecare nastere sa insemne crearea unui nou suflet, totul ar fi lipsit de sens. Milioane de suflete ar fi create zilnic doar cu scopul de a-l iubi pe Dumnezeu, sub amenintarea unei pedepse vesnice si crunte daca nu vor face asa. Ma mira ca oamenii cred in legenda creatiei unice, cu Adam si Eva si nu isi pun intrebari ce este cu milioanele de suflete ce se nasc zilnic. Adevarul este ca actul creatiei este unic, insa in ce forma a avut loc acesta, ne este cu neputinta sa stim. Si atunci ne folosim de metafore prin care incercam sa explicam inexplicabilul. Toate sunt la fel de adevarate si la fel de false, indiferent din ce religie sau cult fac parte. Insa a afirma ca un om este necredincios pentru ca nu crede in ceea ce crezi tu, asta este o totala lipsa de intelegere a lucrurilor. Cei care afirma asta, confunda credinta cu religia. Cred in existenta Divina, cred in existenta dincolo de moarte, precum si in existenta de dincolo de nastere, aceasta este credinta mea si nu incerc sa o impun nimanui. Iar cine nu crede ca mine, nu inseamna ca e necredincios. Sunt mandru ca sunt roman, iar daca asa e datina ca fiecare popor sa aiba o religie nu am nimic impotriva faptului ca am fost botezat in credinta ortodoxa la o varsta cand eu nu-mi puteam spune parerea, caci stiu ca toate religiile sunt doar metafore prin care oamenii incearca sa explice inexplicabilul, insa ma roade putin orgoliul sa stiu ca avem o credinta lipsite de intelegere si care isi fondeaza principiile pe indemanrea la a nu cauta sa intelegi: „Crede si nu cerceta!” Este un indemn cumplit, de tiran. Crede ce iti spun eu, nu cerceta, ca poate vei afla ca nu e chiar asa. Cel putin asa vad eu lucrurile.
- Asta e blasfemie.
- Din punctul tau de vedere.
- Bun, am inteles punctul tau de vedere. Si totusi, oamenii se nasc in fiecare zi cu milioanele. Daca scopul lor este revenirea in aceasta lume pt a-si gasi desavarsirea, cum spui tu, cum iti explici totusi ca numarul lor este in continua crestere? Nu numai ca niciunul nu-si afla ultima moarte aici, pe pamant, dar chiar vin din ce in ce mai multi. De unde?
- Daca as avea un raspuns clar la aceasta intrebare, atunci credinta mea probabil ca ar deveni religie mondiala, raspunde el zambind. Desi avem o existenta efemera, totusi simt ca scopul existentei noastre nu poate fi doar acela de a ajunge in rai sau iad. Cred ca ar fi deja suficienti in ambele locuri, nu ar mai avea sens sa ne nastem zilnic doar pentru a umple aceste doua locuri de dincolo, in functie de faptele noastre. Trebuie sa existe un plan mult mai complex, din care face parte si existenta nastra pe pamant. Dar dupa cum am spus toate sunt pareri ce ne ajuta sa ne gasim echilibrul de care vorbeai. Si sunt adevarate numai in masura in care credem in ele. Dar niciunul nu va fi pedepsit vesnic sau binecuvantat vesnic datorita credintei lui. Sunt muritor si nu am de unde sa stiu cum arata lumea nemuritoare a sufletelor noastre, dar il simt pe Dumnezeu in mine si stiu ca nimeni nu si-ar pedepsi vesnic o parte din el.

8 comentarii:

Anonim spunea...

Recunosc citatul din Alexis Zorba de Kazantzakis, ale carui randuri le-am sorbit zgaltatita de tramvai, inghesuita in metrou, in sacul de dormit in refugiul Kobilino Braniste...O carte revelatoare, inaltatoare, la terminarea careia te simti mai insetat de viata ca niciodata, dornic sa nu pierzi o secunda din ea...Privesc de-acum, mai mult ca niciodata, lumea cu ochi de copil si sunt fericita...

Claudiu Craciun spunea...

Trebuie sa recunosc si eu ca in cele 3 luni de cand am venit in Bucuresti, cel mai mult am citit in metrou. Iar in ultimii ani, categoric cel mai mult am citit in lungile ore petrecute in tren...
Sincer, sunt placut surprins ca ai recunoscut cuvintele din carte, cu care am inceput acest text. Se vede ca ti-a placut foarte mult cartea, din moment ce ti-au ramas intiparite in minte cuvintele ei, sa le recunosti oriunde.
Alexis Zorba a fost una din acele carti care m-a intristat mult cand am vazut ca ma apropii de sfarsitul ei... simteam ca odata cu terminarea de citit a cartii se va termina si ceva frumos in mine... Daca a fost asa sau nu, n-as putea spune. Iar apoi m-a apucat teama ca nu cumva, in timp, sa uit ce era scris in fiecare pagina a cartii.
Pana acum n-am uitat dar, ce-i drept, nu s-a incheiat inca un an de cand am terminato de citit.

Drum bun, continua sa zambesti si tine la lumina copilul din tine... copiii au nevoie de lumina!

wanna-fly spunea...

cand am citit primu pasaj,deja imi pregateam replica :D Cine sustine ce-ai scris la inceput? Apoi: nu stim cand ne e dat sufletul, nici Biserica nu stie, are mai multe ipoteze... Nu cred ca se precizeaza nicaieri ca ar fi dinainte de nastere.. :-? sau u de ce zici asta, de unde stii/banuiesti? ; „Crede si nu cerceta!” --> spui ca suna tiran, ca si cum vreo lege umana ar spune asta... Mi se pare ca e scrisa in Noul Testament, care a fost scris de apostoli (unii), prin insuflarea Duhului Sfant. Nu cred ca ti se taie capul daca incerci sa crezi rational in anumite chestii.. Dar atunci cum mai poti spune ca ai crezut cu adevarat, tu, din tot sufletul, ca ai stiut fara sa stii, ai simtit fara sa primesti exact,... ai iubit fara sa ai certitudinea scrisa, logica, ca e cineva de iubit? Toate astea vin din noi, noi alegem sa credem (bineinteles, influentat de mediu si ce-ai mai zis u, la inceput). Dar faza cu crede si nu cerceta, e ca si spusele lui Iisus, cand toma nu era de fata, si nu credea ca a inviat... Iar apoi cand s-a convins, El i-a zis ceva d genu "bine de tine ca ai crezut pentru ca ai vazut, dar mai bine de cei care cred, desi nu vad". Dragostea pt El nu are nevoie de explicatiile pe care le cer unii fara focul ala puternic al iubirii pe El.. Nu are nevoie, pt ca e prea puternica.. Dar daca suntem ca tudor Arghezi, atunci... e altceva." Daca scopul lor este revenirea in aceasta lume pt a-si gasi desavarsirea, cum spui tu"--> Doamnee, zi-mi ca nu crezi ca asa ar spune Biserica, sau cei care respecta credintele ei! revenire? revenire? hm, suna a ideea de reincarnare. Cum de ce se nasc in continuare atatia? Si ce legatura are cu Adam si Eva? se nasc continuu (sa speram cat mai multi :)) )), pana cand va fi sfarsitul lumii, iar apoi lumea va fi creata doar de sufletele din rai, si nu va mai exista rau, pt ca nu va mai fi diavol si pacat.
Legat de sansele diferite care le sunt date oamenilor, si io m-am intrebat, si mi-am dat seama ca n-ar fi drept cum spui tu, dar... iti dai seama ca El, care e Atotiubitor, stie cum e cel mai bine. Io oricum cred ca oamenii primesc in viata ocazii sa se apropie de El, dar unii chiar nu vor.. (bieninteles, sunt influentati de multe. uaf). Si oricum,., " necunoscute sunt caile Domnului". Nu stim noi de ce decurg asa lucrurile pt unii, si nici cum vor decurge dupa moartea lor..
In final parca ai fi frati-miu.. stiu ca pare nedrept sa vrea sa ne pedepseasca, dar.. D-zeu e si judecator. Si daca tot vreti sa fiti asa corecti (crezand ca e incorect sa vrei ca "fiii" tai sa sufere), atunci... nu va ganditi ca "punandu-i" pe toti in rai, i-ar nedreptati pe cei care chiar merita sa ajunga acolo? (si numai El stie cine merita si cine nu). Dintr-o imensa iubire, ati zice probabil ca oamenii ar trebui sa accepte, nu sa vrea raul celorlalti. Faza e ca... ei il vor! cand alegi constient raul, nu te ngrijesti deloc de suflet, nu crezi sau nu te straduieti sa ajungi in rai, de ce ai ajunge acolo?? cum ar putea ajunge in rai, cineva care toata viata a luptat contra tuturor acestor lucruri?:( A, si referitor la ce zici u legat de scopul vietii... Io cred ca cel mai imp. e sa luptam pt mantuire... Dar asta nu inseamna ca ar trebui sa treci prin viata doar pt asta. Sunt multe lucruri care pot duce la ea, nici noi nu stim exact care. Daca am sta inchisi in casa, rugandu-ne, cu siguranta nu ar folosi prea mult. E clar ca viata e minunata si ne putem bucura de ea, nu ne judeca nimeni pt asta. Si poate ne-a fost data, si ca sa bucuram pe altii, sa ajutam.. Si astea sunt scopuri. Si ia uite ca.. si ele pot duce in rai :) P.S: cum poate fi extraordinara o carte care incepe cu replica aia?:-? De fapt poate se contnua altfel, sau poate autorul (autoarea, ca am citit acum mai sus discutia voastra:P) se insela nitel doar in privinta aia. Oricum de obicei cei care filosofeaza pe tema asta, clarr nu prea se apropie d ecunoastere. Cunoasterea lor e limitata, pt ca e lumeasca.. nu stiu sa cunoasca cu inima.. Si niciodata oamenii de stiinta de fapt, nu vor avea cunoasterea. Nici macar in domeniilor lor amarate..;))
P.S 2: asteptam sa gasesc un text si pe tema asta, sa vad cum gandesti.. :)
P.S 3: scuze ca o fi cam greu de citit mesaju meu, fara enter uri si chestii. Chiar, u mai bine imi raspunzi pe mess, sau pe mail, ca nush cand mai caut pe aici iar textu asta, sa vad ce(daca) mi-ai raspuns ;)) adresa: irinuklipso@yahoo.com

Claudiu Crăciun spunea...

In primul rand, nu este o "autoare" a unei carti. Este vorba de Nikos Kazantzakis si de al sau Alexis Zorba. Nu judeca aceasta carte inainte sa o citesti si sa nu cumva sa faci "pacatul" sa n-o citesti.
Apoi, sincer, chiar sper ca nu crezi ce ai spus aici :). Pt ca nu e nimic "al tau". E totul citit din carti. EL exista, dar nu asa cum ai citit despre EL in carti scrise de oameni. EL nu e un punct fix in univers. Rai si Iad nu exista, la fel cum nici moartea nu exista, decat pt trup, nu si pt spirit... moartea e doar un magar pe care incaleci si pleci.
Ai scris prea mult ca sa extind acest subiect aici :)
Dar de va fi sa mai vorbim despre acest subiect, vreau sa-mi vorbesti cu ale tale cuvinte.
Sincer, din tot ce am citit, te vad mult mai departe de Dumnezeu, decat mine... eu lupt sa-L gasesc in inima mea, pe cand tu citesti ceva intr-o carte, accepti ideea ca un duh sfant s-a pogorat in capul unui om si a scris-o si o iei ca pe o litera de lege. Nu uita ca si legile se schimba.
Vad ca esti un mare adept al Bibliei. Eu nu! E tare plictisitoare si-l indeparteaza pe om de credinta si de Dumnezeu.
Citeste si istoria scrierii bibliei, poate te ajuta.
In schimb, e bine totusi ca ai pornit in viata cu gandul atat de mult la acea forta universala de necuprins cu gandul, pe care unii din pamanteni o numesc Dumnezeu. Iar daca ai ajuns si pe munte, fii sigura ca te afli pe drumul cel bun. Dumnezeu exista. Dar cu siguranta nu exista in nici o forma in care se crede in el, pe pamant. E dincolo de puterea omului de intelegere.
Nu uita ca baza religiilor pamantene se bazeaza pe Biblie numai pt 30% din pamanteni. Cu ce suntem noi mai speciali decat ceilalti 70% ? De ce noi avem dreptate si ei se inseala? De ce n-ar fi real ce spune Coranul, Buddhismul, etc.?
Eu spun ca nici o religie nu are dreptate si nici una nu se inseala cu adevarat. E doar o incercare in masa, bazata si pe interese, de apropiere de Divinitate.
Respect intotdeauna credinta unui om, nu religia. Credinta si religia sunt lucruri diferite.
Mi-e prea plin sufletul de Divinitate, ca sa pot fi impotriva ei.
Dar eu am calea mea de apropiere, tu pe a ta. Respect-o in primul rand pe ta, si crede ce iti arata tie viata, nu ce iti spun altii.
Ai accepta sa-ti spuna un preot cine iti va fi potrivit ca sot, pe motiv ca are duhul sfant in el, si sa ti-l aleaga din multime?
Pe Dumnezeu de ce il injosesti atat, confundandul cu mocirla religiilor umane...?
Ce suntem noi, oamenii? Niste viermi care dormim in inima lui Dumnezeu si visam ca Dumnezeu nu exista!

Claudiu Crăciun spunea...

Stii care e cel mai mare pacat al omului, dupa opinia mea? Acela ca atunci cand i se intampla un lucru rau, sau cand are loc o intamplare nefericita, spune ca asa a fost voia Domnului. In acest fel, omul da dovada de o lasitate cumplita si de o totala lipsa de credinta, scotandu-l vinovat pe Dumnezeu pt ceea ce s-a intamplat in viata lui.
Sa stii ca nu asa a fost voia domnului, ca un idiot care mergea cu 180 km la ora sa moara intr-un accident stupid, asta fiind un exemplu amarat, in realitate existand o infinitate de exemple cu aplicabilitate in viata reala. Si sa nu crezi ca daca te loveste vreo boala incurabila, e devina Dumnezeu, iar tu ai fost un sfant. Aici cred ca suntem de acord.
Tu nu crezi in existenta spirituala dinainte de nastere. Atunci, de ce se nasc copiii si la mai putin de 2 ani, capata boli incurabile si apoi mor in chinuri, inainte de a atinge varsta cunoasterii, adica a pacatului? Chiar atat de hain il crezi pe Dumnezeu?
Eu cred ca sufletul acelui copil plateste pt greselile lui, din existentele anterioare.
Cat despre amagirea crestinitatii cu invierea ce va sa vie, iti spun doua lucruri.
In primul rand tu, cea care esti acum, porti un nume si te privesti in oglinda si iti e drag de tine, dincolo de moarte nu vei mai exista niciodata in aceasta forma si cu aceasta identitate. Vei exista ca o constiinta universala, spirituala, si nu se stie cat din acea constiinta va mai avea habar ca tie (sub identitatea pe care o porti acum) iti placeau rasariturile pe muntii tai din Romania. Iar pana la moarte, vei avea ocazia sa-ti vezi si trupul mutilat de hidosenia batranetii.
Iar in al doilea rand, invierea in care crezi tu "ad literam", nu are cum sa se intample. Zilnic mor zeci de mii de oameni pe pamant, iar in existenta omului pe pamant intinsa pe zeci de mii de ani, au murit atatia oameni, incat de-ar invia chiar si numai aceia care ar merita si tot ar fi enorm de multi si n-ar avea loc pe Pamant nici macar de-ar fi sa populeze si fundul oceanelor.
Ai vazut ce se alege de un animal mort, care putrezeste la suprafata? Acelasi lucru se va intampla si cu tine, in pamant. Si iti spun, din ceea ce va mai ramane din tine, nici Dumnezeu n-ar mai putea scoate ceea ce esti acum. Asa ca, mai gandeste-te. Si cauta-L pe Dumnezeu in sufletul tau, in jurul tau, nu in carti. EL exista. Dar nu asa cum credem noi.
In tot ceea ce ni se intampla insa, in aceasta viata, Dumnezeu nu are nici o vina. Totul este cauza si efect. Ceea ce se intampla, este un efect a unei cauze din trecutul omului.
Raul asupra lui il atrage omul, prin felul cum isi duce viata, nu i-l trimite Dumnezeu. La fel e si cu binele...

PS: Sa stii ca am crezut si eu la fel de mult ca tine, in frageda mea tinerete, in dogma crestineasca. Eram nelipsit de la slujbe. pana pe la 16 ani, cand m-am plictisit. Mai tarziu, gandindu-ma la ce am zis mai sus, mi s-a parut o aberatie Biblia si, ca efect, n-am mai crezut nici in Dumnezeu. Ma orbise o credinta care nu era a mea. Din fericire, viata mi-a deschis ochii si, mai tarziu, am descoperit acea Constiinta Universala pe care unii o numesc Dumnezeu, altii Allah, Altii Iehova, etc... Si acum nu mai pot privi nimic, fara sa nu vad Divinitatea ce se ascunde in el.
Dar, despre asta, sunt prea multe de spus.
Nu sunt ateu. Nu sunt nici macar impotriva religiei.
Sunt doar alaturi de cei care il cauta pe Dumnezeu. Cei care cred in El doar pt ca asa li s-a spus, aceia sunt pierduti...

Intr-un singur lucru nu cred: in intamplare.
Nimic nu e intamplator! Tot ceea ce se intampla, se intampla pentru o ratiune anume. Chiar si discutia asta a noastra, "intamplatoare" :)

wanna-fly spunea...

Ar trebui sa iau iar tot ce mi-ai rasp, si sa rasp si io din nou, dar ar fi la infinit, si cam greu (ar dura prea mult:P). Asa ca scriu din ce-mi amintesc...: so, in primu rand nu sunt "obsedata" sau legata de Biblie, pe care, spre rusinea mea, nici n-am terminat-o.. Deseori dau citate pt ca exprima mult mai bine decat mine, si pt ca io ma bazez mai mult pe ele:P e vb de incredere. Pt ca de ce zic io, nu pot sa fiu sigura. In schimb, da, de alea sunt. Chiar daca tu (si multi altii, chiar si frati-miu etc) crezi ca sunt "tampenii" scrise de om. Sau ca ar avea ca scop sa deruteze, sau ar inventa etc. Anyway... Imi pare rau ca a sunat ca si cum io n-as simti &gandi toate alea. Sau ca si cum dragostea mea pt El ar fi cam stearpa, ar tine doar de dogme.. Numai io stiu cat de aprinsa e in inima mea :) De fapt de obicei mereu cand ating subiectul asta cu cineva, il inchiei repede pt ca ma dor gandurile celorlalti.. Si ma doare ca nu pot sa le explic clar tot ce cred io..
De ce n-ar fi valabile celelalte religii? hm, de-as putea sa insir toate argumentele (pe care nu le stiu complet oricum), dar cel putin stiu ca ele s-au desprins din ortodoxie..:-? si asta e cea mai veche religie, are cea mai veche traditie. (si da, stiu ca ai putea sa zici :"Ce, daca cineva vrea sa se desprinda, pt ca a gasit anumite greseli, sau crede ca altfel e mai bine, inseamna ca devine omai slaba, sau incorecta?" --> nu neaparat. Dar daca stai sa te gandesti ca cele desprinse gasesc cai sa se eschiveze multor reguli, sa-si faca viata mai usoara (asa cum gasiti si voi ca sa va bucurati mai mult si sa nu aveti remuscari:P poate nu cu scopu asta, dar va convine sa nu aveti toate normele astea, asa.. no sa le incalcati niciodata,nu?), ai putea sa-ti dai seama ca prima e baza.. of, nush sa explic, normal:)) Asa cum u crezi ca unii copii se imbolnavesc etc, platind pt pacatele din vietile anterioare, asa noi credem ca uneori platesc pt pacatele parintilor etc. Stiu ca e nedrept, dar sunt sigura ca exista o logica undeva.. Si in plus, vorbeai de chestia cauza-efect.. Ar putea exista si cauze reale, nu? mediul in care traieste etc

Hm, am zis eu anterior de voia Domnului in accidente si asa?:-? ca la asta sunt de acord cu tine, n-am zis io ca El ar fi de vina:))

Nu am zis nici ca dupa inviere, voi arata ca acum, sau ca nu stiu cand.. Cred ca atunci oricum nu vor fi trupuri normale, ci suflete, un fel de rai pe pamant:-? Si in cazu asta am incapea:P Ce stiu io cum o sa fie? stiu doar ca o sa fie ;)) sunt multe lucruri pe care omu nu o sa le inteleaga niciodata.

Nu am nevoie sa-L caut pe Dumnezeu in jur, pt ca Il stiu si sper ca Il am deja:P Si nu il caut in carti, prin carti incerc sa imi imbunatatesc viata :)

A, si de fapt.. ideea aia a ta cu vietile anterioare... Ar fi un fel de inversa a raiului si iadului, ca si cum pe pamant ar fi acestea. (sunt pedepsiti aici etc). De ce ai putea crede asta, si n-ai putea crede ca de fapt abia acum ne nastem, si urmeaza perioada pe care u crezi c-o traim aici:P

Mda, ar mai fi multe... poate mai vb pe mess despre asta, ca macar purtam o conversatie calma si logica:D de obicei ceilalati cu care vb despre asta, nu cred deloc (in inima:P), si aduc intrebari cu adevarat stupide.. De fapt.. intrebari specifice celui care pur si simplu ... nu crede:-?? si atunci e mult mai greu de discutat. si nu=s io in masura, desi as vrea;)) mkey

Claudiu Crăciun spunea...

Doua remarci mai am, restul "mutam" pe messenger.
In primul rand, sunt impresionat: ai inteles singura - raiul si iadul exista aici, pe pamant si depinde de ceea ce e in inima si in mintea noastra, precum si de faptele noastre. Scopul existentei noastre in aceasta lume este desavarsirea. Un suflet nu va fi desavarsit, daca nu va trece prin toate fazele existentei umane, lucru imposibil intr-o singura viata de om. dar despre asta mai vorbim, daca te intereseaza parerea mea :)

A doua remarca este referitoare la ideea ta ca celelate credinte se trag din ortodoxism. In primul rand, sunt aproximativ 30% din oameni crestini, nicidecum ortodocsi. Crestini sunt si catolicii (muuuuult mai multi la numar) si toate celelate secte si credinte care, intr-un fel sau altul, se bazeaza pe Biblie, inclusiv Iudaismul. { La ora actuala, sunt peste 600 milioane de neoprotestanti pe glob. Avand in vedere ca sunt peste 1 miliard de catolici, si doar putin peste 2 miliarde de crestini pe glob, calculeaza cam cati sunt ortodocsi... vei constata, cu stupoare, ca am ramas cam putini.} Sa nu intelegi de aici ca as fi propovaduitorul vreunei alte religii. NU. Toate imi sunt egale. Toate au un unic scop: de a incerca, prin metafore simple si pe intelesul oricui, de a explica inexplicabilul si de a baga cu forta in sufletul oamenilor mediocri si banali ideea de Divinitate.
Insa, majoritatea covarsitoare a pamantenilor, care isi bazeaza credinta pe Coran sau care sunt adepti ai Buddhismului, sau Hinduism, etc, ei bine, ei nu prea au legatura cu "lucruri luate din Biblie"...
Buddhismul, de exemplu, este „o doctrina orala bazata pe invataturile lui BUDDHA, pe numele sau real - Siddhartha, care a trait intre anii 567-486 i.Hr. si care propune o modalitate de eliberare la indemana oricui: trezirea. In lume totul este suferinta, a carei origine este dorinta; eliminarea dorintei conduce la anularea suferintei; atunci omul este pregatit sa se salveze de la conditia sa muritoare, urmand pe calea de mijloc, adica evoluand de la existenta rationala spre cea contemplativa, dincolo de care se afla nirvana (beatitudinea, domolirea, lumea de dincolo de realitate).
Buddha a ramas in constiinta colectiva, deoarece este singurul intemeietor al unei religii, care nu s-a declarat trimisul lui Dumnezeu si care respinge ideea unui zeu suprem.” De aici se subintelege ca nu prea are treaba cu Biblia.
Nu sunt un adept al nici unei religii, m-am nascut ortodox si n-am nimic impotriva, dar, repet, pentru mine credinta si religia sunt lucruri diferite. Religia este un obicei al maselor, de a gasi raspunsuri pentru temerile lor, la indemana oricui si de a afla, de la bun inceput, ca exista, totusi, o forta universala care da sens tuturor lucrurilor. Religia e mai mult fanatism, decat credinta, indepartandu-l e om de „credinta pura”. Crezi ce ti se spune si nu inteleg cum un om inteligent refuza sa creada orice aude, dar nu refuza sa creada ce a citit in Biblie, pentru ca "cineva" i-a spus ca asa trebuie.

Si, te dezamagesc putin: ortodocsi sunt sub 10% din pamanteni :). E ciudat, nu, ca doar astia detin adevarul in ceea ce-L priveste pe Dumnezeu!? :) Iar restul pamantenilor? Aia sunt condamnati sa ajunga in iad, nu?

Apropo, stii cate milioane de femei a ars pe rug, in evul mediu, Biserica Catolica, in numele Domnului, bazandu-si faptele pe invataturile Bibliei?

wanna-fly spunea...

Stiam de la geogra ca-s putini ortodocsi:P Nu am zis ca eu cred ca restu ajunge in iad, nu stim noi cine unde ajunge :) Si din nou, cel putin pt mine, religia nu scade DELOC credinta :). Si a treia chestie.. Imi mai "reprosa" cineva mie, crimele facute de Biserica.. In primu rand sunt greselile celei catolice, care sa nu uitam: ierta pacatele contra cost. Deci cu ce se imputineaza importanta ortodoxiei, in fata unoor greseli (imense) ale catolocismului? Sau si cei catolici din prezent, nu pot suporta ei, greselile celor din trecut. Anyway, n-am putut sa ma abtin:D Cre ca putem finaliza doar daca u acu scrii si mai putin, si tot asa:))