Scop

Buna mi-a fost ziua, noaptea poate cobora... pe ritm Led Zeppelin!

De ce? Oamenii intotdeauna vor sa stie de ce. Curiozitatea din ce in ce mai crescanda ne determina sa intrebam, lasandu-ne astfel uneori fara bucuria de a descoperi singuri. Caci e mai placut sa descoperi singur care este ratiunea pentru care unele lucruri se intampla, sau scopul pentru care unele lucruri sunt facute, decat sa iti spuna altcineva. Iar motanul meu e cea mai buna dovada in acest sens: niciodata nu se atinge de mancare atunci cand ii punem in vasul lui, ne trateaza cu un vadit dispret sa nu credem cumva ca el e dependent de noi si mananca doar cand are el chef (regula: nu vine niciodata atunci cand il chemi, ci doar cand si daca vrea el), insa daca gaseste el un bob de mancare pe jos, murdar si prafuit, plin de bucurie il devoreaza pe loc, deoarece pe acela l-a gasit el, nu i-a fost oferit. Sa aiba vasul plin cu carnea cea mai frageda, nu se va compara in nici un caz, pentru el, cu musca aceea pe care dupa eforturi crancene a reusit el singur sa o prinda. Abia dupa ce o savureaza in liniste, miroase circumspect si mancarea oferita moka de noi.

Dar sa revenim. Care e scopul? Oamenii nu sunt deprinsi sa-l descopere singuri, vor sa li se spuna, sa li se explice care este scopul unei actiuni sau a unei fapte. Stiu asta, pentru ca si eu sunt tot om.

Care e scopul acestei pagini? Desi momentan se afla in stadiul de inceputul-inceputului, totusi exista cativa curiosi care s-au uitat pe aici. Si asta, sincer, ma bucura mult. Negasind insa mare lucru, m-au intrebat: Ce e cu aceasta pagina?

Este pagina mea personala de pe internet. Va fi pagina mea, va fi jurnalul meu, va fi agenda mea... Aici voi posta ceea ce si daca voi simti nevoia. Nu scriu aici pentru ca vreau sa zgudui sau sa impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lasa sa se piarda ceea ce se afla in mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici imi vor arata calea pe care am mers. Voi povesti poate fapte, poate intamplari, lucruri traite, poate uneori voi descrie stari sufletesti, poate voi povesti ceva ce am vazut sau auzit si mi-a placut, voi pune si poze, si orice ma reprezinta sau vorbeste despre mine. Va fi o pagina plina (sper eu) de trairi, de aventura, de munte, de sentimente, de prietenie, de petreceri, de vise si melancolie, de realitate, de rasarituri si apusuri, de tot ceea ce am trait si voi trai. Text si imagine.

Si pentru fiecare lucru postat, va exista posibilitatea de a se posta un comentariu de catre orice vizitator al paginii, de catre orice cititor.

Amintiri. Dulci amintiri dintr-o viata plina. Nu neaparat frumoasa, dar nici urata, insa cu adevarat plina! Ce dor imi e de pisoii din imagine. Ei raman pentru mine emblema unui camin fericit, unde e loc si pt ei, unde s-ar putea juca in voie. Au fost luati de pe strada, iar poza este facuta la mine in camera, cand, simtindu-se lipsiti de griji, se jucau tot timpul cat nu mancau sau nu dormeau. A trebuit de-a lungul timpului sa le tot schimbam caminul... Acum stiu doar ca cel negru a disparut, iar de celalat nu mai stiu nimic, nu mai stiu daca este sau nu acolo unde l-am lasat. Ce dor imi e de ei... Ce frumoase erau acele clipe! Dar niciodata trecutul nu poate concura cu ceea ce ne asteapta. Trecutul ne invata doar sa nu ne multumim cu putin, pentru ca mereu putem primi mai mult.

„Suntem nevoiti sa strabatem atata mocirla si absurditate pana sa ajungem acasa, si n-avem nici o calauza, singura noastra calauza e dorul de casa!” Aceasta pagina va contine repere din drumul meu spre ideea de om. Drum pe care il voi strabate cu bucurie si curiozitate, uneori sovaind, alteori sigur pe mine, tinand-o insa mereu strans de mana...