"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

miercuri, 20 decembrie 2006

Maine!...

Cat de goala, cat de searbada si fara rost este aproape fiecare zi traita! Cat de putine urme lasa! Cat de absurd, cat de prosteste s-a scurs ceas cu ceas!
Si cu toate acestea, omul vrea sa traiasca; tremura pentru viata lui, isi pune nadejdea in ea, in el, in viitor... O, cate fericire asteapta el de la viitor!
Dar de ce isi inchipuie el oare ca celelalte zile, cele care vor veni de acum inainte, nu vor fi la fel cu cea abia trecuta?
Dar nici nu-si inchipuie macar. Nu-i place sa judece si bine face.
"Maine, maine!" se mangaie el, pana cand acest "maine" il culca in mormant!
Ei, si odata in mormant, fireste, nu mai stai sa judeci!

2 comentarii:

Anonim spunea...

Doar ca uneori.. "maine" chiar se poate schimba ceva..

Si, mai ales.. deseori, noi reusim sa schimbam ceva:)

Claudiu Crăciun spunea...

De ce "maine" si nu azi?
Daca "azi" nu schimbam nimic, sperand ca "maine" va fi altfel, nu trebuie sa uitam ca, totusi, inevitabil "maine" va deveni "azi".
"M-aine", poate s-ar putea schimba ceva.
Dar cel mai sigur este daca schimbi sau incerci sa schimbi "azi".
Maine poate nici nu vei mai fi.