Netrezit bine inca, desi era deja ora pranzului, am luat loc pe un scaun din metrou si mi-am pus castile. Am pornit melodia de mai sus. Si cu auzul desfatat de aceste sunete si cu sufletul plin de tot ce reprezinta aceasta melodie, am inceput sa privesc la lumea din metrou.
Am vazut doi varstnici, probabil sot si sotie, care stateau unul langa altul fara sa-si spuna o vorba. Dar nu erau incruntati. Stateau doar unul langa altul si asteptau sa ajunga unde aveau treaba. Mergeau impreuna. Oameni multi si feluriti in metrou. Un grup de tineri vorbeau zgomotos aproape de spatiul dintre vagoane. O femeie imbracata foarte elegant, se tinea cu o mana de bara si era dusa pe ganduri. Un tip cu sapca si par carliontat o masura de sus pana jos. Langa mine un baiat citea, iar fata de langa el tragea cu ochiul la ce citeste. In fata mea o tipa blonda, imbracata sumar, prin ale carei haine (sumare si largi) se ghicea conturul sanilor, sedea rezemata de scaun, cu capul sprijinit de fereastra metroului. Avea ochii inchisi iar buzele ii murmurau un cantec pe care-l asculta la casti. Pe la umeri, pe sub maneca larga, intr-un alt context si intr-un alt loc, mai intim, o mana ar putea patrunde, mangaindu-i pielea, pana ar poposi pe sani. Sigur ar sti ce sa faca, odata ajunsa acolo. Ar putea fi, oare, mana oricui?!...
Ma gandeam ca si acolo unde crezi ca insemni mult, poate fi posibil sa insemni de fapt ceea ce ar putea insemna oricine. Doar ca s-a intamplat sa fii tu. Ceva, la un moment dat, s-a intamplat si a facut sa fii tu. La fel cum, ceva, la un moment dat, se poate intampla si apoi sa nu mai fii tu. Sau ea sa nu mai fie... ea.
Si apoi sa-ti amintesti tot ce faceai, dar sa nu-ti mai poti aminti ce simteai cand faceai.
Ar putea fi oricine, intr-adevar. Ar fi putut fi!... Dar n-a fost oricine. N-am fost oricine. Si asta are o mare importanta.
Si nici n-a fost, nu e si nici n-o sa fie vreodata "oricine".
Iar unele lucruri, chiar si senzatii, nu se uita niciodata.
......................
La Unirii au coborat si cei doi varstnici. El s-a oprit si i-a facut loc ei, sa iasa prima. Si a tinut-o grijuliu de mana cand a pasit pe peron. Pentru ca nu era "oricine".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu