"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

luni, 12 septembrie 2011

Don't worry, be happy (bivuac)


Oare la câţi metri erau deasupra solului?
E fantastic să dormi "în perete"... dar să mai şi cari un intrument muzical cu tine, să te aliniezi frumos în bivuac şi să te apuci să cânţi cu atâta pasiunea, asta e de-a dreptul genial!
Câtă libertate, dezinvoltură şi poftă de viaţă aduce muntele celor în sufletul cărora reuşeşte să pătrundă!
Căci alpiniştii sunt de două feluri: unii, simpli sportivi, iar alţii pătrunşi complet de spiritul, pacea, perfecţiunea, puritatea, echilibrul şi, de ce nu, modestia înălţimilor. Şi doar cei din a doua categorie pot fi consideraţi, în opinia mea, iubitori de munte, oameni de munte, de la care poţi avea aşteptări mult mai multe decât de la un fotbalist.


PS: (pentru cunoscători) sper că se observă că au cort de bivuac marca Black Diamond. Un brand de care, de ceva vreme, m-am îndrăgostit. Pentru că îmi împlineşte cu generozitate orice aşteptare.

Recomand şi: Munţii din ochii mei

Cât de plini de viaţă sunt oamenii ăştia!



Iiii-ha!

5 comentarii:

Tibi Buzdugan spunea...

Foarte frumos clip-ul. De cand l-am vazut, acum un an, ma tot gandesc cum m-as simti daca as dormi si eu in perete asa (in portaledge - cortul acela de bivuac) si astept cu nerabdare sa am aceasta ocazie..
Referitor la cei patrunsi de spiritul muntelui, am vazut si la noi persoane care merg cu diverse instrumente muzicale dupa ei (chitara, mandolina, fluiere si multe altele)pentru a se bucura seara de cateva cantece in jurul focului sau in intimitatea unui cort sau refugiu, in ture in care majoritatea alpinistilor incearca sa mearga cu echipament cat mai usor, cat mai repede.

Ps: Am mai gasit un filmulet foarte fain, tot cu alpinisti in perete cantand (nu stiu daca sunt aceiasi): http://youtu.be/h9TWwBB5ZUs

Claudiu Crăciun spunea...

Dupa corturile de bivuac Black Diamond, acelasi model, sunt sigur ca sunt tot ei. Si datorita lui "litle Olivier", precum si a instrumentului muzical.
Multumesc pt acel filmulet, e foarte frumos si spectaculos, motiv pt care il voi adauga in text, ca o incheiere.

Radu Terec spunea...

Incep a 3a oara commentul. Nu prea imi gasesc cuvintele. E foarte frumos, e prezentat foarte simplu si intr-adevar cu modestie, ca si cum ar fi ceva obisnuit. De aceea, poate, trece ceva timp pana ce vezi patura de nori de sub ei si pana reusesti sa-ti dai seama (macar intuitiv) ce lucru grozav au realizat.
Sper sa nu se piarda aceasta specie rara de oameni!

Iar eu iti multumesc ca ai impartit asta cu noi.

Andreea spunea...

Superbe clipuri! :) Mi-au transmis o stare care mi-a facut inima sa bata, sa bata, sa bata... Cat despre alpinism, Edmund Hillary a spus: "Nu cucerim munti, ci pe noi insine" si mare dreptate are...

CalinC spunea...

foarte fain...