Pe la mijlocul săptămânii trecute, într-o seară în jur de ora 21, cum ședeam eu cu mâna la falcă și meditam în baie, deodată am fost trezit din reverie de "cântece de popă". Acele sunete enervante care-mi trezesc mereu amintiri neplăcute, pentru că în ultimii 15 ani nu mai aud aceste "cântece" decât la nunți și înmormântări, ori în preajma sărbătorilor când popa nu vrea să iasă din casă până nu-i bagi ceva în sutană. Mi-am ciulit urechile, dar nu m-am dumirit de unde se auzeau. Speram ca vreun cre(ș)tin să fi decis să-și sfințească locuința, pentru că nu doream înmormântare pe scara blocului.
Si tot auzind jeluiturile pe post de rugăciune, mi-am amintit de ultimul Crăciun pe care l-am prins în Craiova.
Eram singur acasă. N-am auzit popa cântând pe scară că dacă-l auzeam nu-i deschideam. Luat prin surprindere însă, când a sunat la ușă am deschis fără să mă chiorăsc pe vizor și astfel m-am pomenit cu sutana neagră în casă. A început slujba, s-a dus și a spoit prin casă cu apă sfințită sau mai știu eu ce, l-am lăsat să intre peste tot și la final, reîntors in holul din faţa uşii de la intrare, mi-a întins crucea în față s-o ștampilez. Pentru că sunt un adept al cutumelor strămoșești, n-am avut nimic împotrivă cu a mă închina și a mima stampilarea crucii.
Apoi părintele îmi zice "Crăciun Fericit", îi zic și eu și-i deschid ușa. Dar el nu iese. Se întoarce, se învârte, mai dă de două ori cu apă sfinţită prin casă și-mi mai zice odată "Crăciun Fericit". Îi mulțumesc din nou și-i urez iar acelaşi lucru, cu mâna pe clanța ușii. Dacă vede părintele că nu-i intră nimic în sutană, îmi zice:
- Dacă doriți un calendar ortodox?... îmi dați mie banii și vi-l aduce colegul.
- Nu, mulțumesc, nu-mi trebuie!
- Are toate sărbătorile creștine în el... e sfințit.
- Serios?!...
- Da!
- V-am mai zis, nu-mi trebuie.
Îmi mai zice odată "Sărbători Fericite", se foieşte, parcă nu s-ar lăsa dus, dar işi ia inima-n dinţi și pleacă într-un final, tare cătrănit.
(Ăsta venise să mă spele de păcate în fața Domnului şi să-mi binecuvânteze casa, nu?)
La cât de supărat a plecat, m-o fi "binecuvântat" în biserică, mă gândesc, având în vedere că in acea seară, după ce am auzit acel preot în scara blocului și mi-am amintit mustăcind întâmplarea, când mă întorceam pe la ora 23 de la o scurtă alergare, cu ochii la niște potăi care se încăieraseră, am îndoit cu freza colțul unui semn cu trecere de pietoni...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu