"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

miercuri, 24 decembrie 2008

Sarbautori fericite!

Cateva clipe prin Craiova, iar maine, 25 decembrie, sper sa gasesc ocazie spre satul bunicilor mei.

In weekend intentionez sa ma intorc, iar luni voi porni spre partiile de la Straja, unde voi intampina noul an. Sarbatori Fericite va doresc tuturor. Si nu uitati: viata unui om are sens doar prin varietatea lucrurilor pe care le are ca amintire.

PS (17.01.2009): Printr-o fericita intamplare, am reusit sa ajung pe 25 dimineata la tara, cu masina unchiului meu. Revelionul l-am petrecut cum era planuit, la Straja, unde am schiat 5 zile.

Melodia pe care o postasem aici, am sters-o, pt ca nu era melodia pe care o cautam. O voi posta ulterior. versurile melodiei la care facusem referire le gasiti in comentariu.

3 comentarii:

Unknown spunea...

stii ca esti macabru uneori? mosternirea mea va fi cantecul unei pietre....funerare....nupricep intregul, pricep cuvintele separat....si suna cam lugubru

Claudiu Crăciun spunea...

Da... dupa aceasta exprimare, am pus ":", ceea ce inseamna ca urma ceva. Acel ceva era cantecul. Din nefericire, n-am gasit pe site-uri decat varianta aceasta.
Dar hai sa ma explic: e vorba despre "Omagiul unui alpinist", ale carui versuri le-am intalnit pe multe cruci, prin munti...
Cineva l-a citit chiar la moartea unui prieten al sau, alpinist, la rugamintea tatalui celui plecat dintre noi.
Mostenirea mea, va fi cantecul unei pietre funerare... cantecul acesta:

"Ninge peste munte cu melancolie
Ninge peste moartea unui alpinist
Ninge peste creste, ninge si sfasie
Inima ce bate azi in pieptul trist
Pulberea uitarii ninge pe morminte
Cei legati in coarde nu vor mai uita
Catre culmea vietii mergem inainte
Pana-n ziua-n care stanca ne-o trada

Ninge sfant si pagan
Numai ochii ne raman
Despartirea s-o mai vada
Ca, in rest, noi ne-am stins
Si-am ajuns de-atata nins
Niste oameni de zapada

Voi, aceia care azi dormiti in munti
Voi, pe care stanca dura v-a invins
O pustietate sta si va asculta
Iar ninsoarea blanda ni se pare plans
Stanca grea si dura viata i-a rapit-o
Duhurile vaii casa i-au facut
Giulgiu-i din zapada pe care-a iubit-o
Vantul il jeleste ca la inceput

Anonim spunea...

la Multi Ani.