"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

marți, 28 octombrie 2008

Fara titlu (momentan)

In dimineata in care am surpins soarele cum isi inalta capul de dupa Bucegi, aflat in fata refugiului Iezer, nu m-am putut retine sa nu zambesc. Imi simteam sufletul prea plin. Au trecut cateva saptamani de atunci... n-a fost cum era alta data. N-am mai regasit entuziasmul din trecut, in mine. Dar n-am putut sa nu fiu fericit ca exist si ca lucruri minunate ma inconjoara!
Ce pret poate sa aiba amaraciunea si tristetea mea, daca sunt in stare sa privesc un rasarit si sa zambesc? Nu inteleg cum ai putea sa treci pe langa un copac si sa nu fii fericit ca il vezi? Sa vorbesti cu o persoana si sa nu fii fericit ca iti este draga? Sa privesti un pisoi cum, incalzit de ultimele raze ale soarelui tomnatic, se tavaleste jucanduse cu coada lui si sa nu zambesti? Cate lucruri minunate nu se gasesc la fiecare pas, lucruri pe care pana si omul cel mai decazut le-ar gasi minunate? Priviti un copil, priviti cum rasare soarele, priviti cerul, priviti cum alearga norii, priviti cum cad frunzele, priviti ochii care va cerceteaza si va iubesc si, facand asta, spuneti-mi: mai gasiti vr'un motiv sa nu zambiti?

7 comentarii:

Anonim spunea...

De ar avea toti "ochi" sa vada toate motivele astea pentru a zambi...Eu le vad zilnic. Zambesc mereu. Lumea e de o frumusete perfecta. Si daca stii sa o privesti, sufletul iti canta si il simti caldut si vibrand de emotie...si asa se naste zambetul. Pot sa am oricate griji si o zi cat o fi ea de grea, dar daca intalnesc un copil, toate se ridica de pe umerii mei si ma simt usoara. La fel daca privesc cerul, sau frunzele sau o raza de lumina care cade pe trotuar...Si daca ai si cu cine sa imparti bucuria ta, sau catre cine sa zambesti...esti un om cu adevarat fericit. Poti sa n-ai nimic material, dar daca gasesti in sufletul tau bucurie...nimic nu mai e greu sau trist. :)

Unknown spunea...

Ce mai faci omule:)
eu zambesc
chiar daca nu am un motiv foarte clar.

Claudiu Crăciun spunea...

Zambesc si eu :)
Uneori avand motive...
Alteori fara motiv.
Cateodata, insa, uit sa o fac :(
Atunci am nevoie de cineva sa-mi reaminteasca.
Acum... :)

Ilona spunea...

ai mai fost la munte?
eu inca traiesc:)

Unknown spunea...

Buna Claudiu,

Imi cer mii de scuze ca te deranjez. Ma poti ajuta te rog in legatura cu romanul lui Hemingway - "Sarbatoare de neuitat"?! Este acelasi cu "Fiesta" care se gaseste la noi in librarii?! Multumesc mult pentru raspuns.
Si...un An Nou fericit sa ai! Felicitari pentru postari!
Cu stima,

Claudiu Crăciun spunea...

Nici un deranj, ma bucur ca ai trecut pe aici si ca ma intrebi despre opera lui Hemingway :).
Nu, "Sarbatoare de neuitat" nu este acelasi lucru cu "Fiesta". Fiesta, este primul roman pe care l-a scris, iar "Sarbatoarea de neuitat" este un roman publicat postum.
Sunt doua romane diferite.
"Sarbatoare de neuitat", titlul original "A moveable feast", este acelasi lucru cu cartea "Sarbatoarea continua", de Hemingway, care se gaseste in prezent in librarii, de la editura Polirom, editia 2008.

Vezi aici: http://www.raft.ro/produs.php?idprodus=19726

Unknown spunea...

Multumesc din suflet! Iti doresc o zi senina!