Ca tot spuneam eu mereu ca Vama Veche imi aminteste de Hemingway, de satele pescaresti descrise de el....
Sambata, in plimbarile mele solitare pe tarmul marii intre Vama Veche si 2 Mai, l-am intalnit pe Hemingway. Era un batran cu barba sura si parul carunt, cu trupul ars de soare, imbracat doar in niste pantaloni scurti gri, prinsi la brau cu o curea, incaltat in sandale si cu o palarie de paie pe cap. El nu era singur. In plimbarea lui il insotea un superb exemplar patruped.
Cand am trecut pe langa el, am vrut sa il opresc, sa-l salut, sa-i spun ca i-am citit toate cartile si... sa-i strang mana. Ca mare om a fost si zbuciumat si incercat suflet a mai avut! Dar n-am facut-o. M-am temut ca poate am innebunit, desi nebunii nu se mai tem de nebunie.
Ochii ni s-au intalnit pret de o clipa si n-a mai fost nevoie de cuvinte; el mi-a zambit cu acel chip al lui plin de incercarile vietii, reamintindu-mi: "Omul poate fi distrus, dar nu poate fi infrant!"
Multumesc, prietene, multumesc. Calatorie frumoasa printre astre.
Ajuns la Micul Golf, am privit marea si cu lacrimi in ochi am baut o bere Heineken. Ca buna mai e o bere Heineken la amiaza, pe malul marii! Chiar daca esti singur...
__________________________
PS: Stiti cum spunea Hemingway ca soarele e rosu in aceasta dimineata?
Hemingway spunea: "Soarele e rosu in aceasta dimineata."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu