"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

sâmbătă, 4 februarie 2012

Sunt clipe, pur si simplu!



Imi amintesc senzatiile pe care le traiam pe stanca din imagine. Eram la inceput de drum in ceea ce inseamna ascensiunile montane, dar eram deja cucerit pe vecie. Vantul sufla cu putere iar daca strigam, nu-mi puteam auzi ecoul, purtat de vant in alte directii. Sunt stari de beatitudine maxima, ce nu pot fi exprimate in cuvinte. Sunt clipe ce nu pot nicidecum sa fie masurate in secunde, minute sau ore. Sunt clipe, pur si simplu! Cu o vioiciune extraordinara, revedeam vremurile si intamplarile trecute si presimteam ce va urma. Toate acele vremuri au trecut; cele ce vor urma vor trece si ele; trupul va fi sfasiat ca o haina. Dar eu, acest eu pe care incep sa-l descopar, eu exist!

Ah, de ce cand trebuie sa vorbim despre starile de beatitudine traite de sufletul nostru suntem nevoiti sa intrebuintam imagini care nu exprima decat stari exterioare? Dinaintea Divinului exista inaltime sau prapastie, intunecime sau lumina? Numai pentru noi exista ceva sus sau jos, exista zi sau noapte. Si de aceea s-a facut El asemenea noua, caci altfel n-am fi avut nici un mijloc de a-l intelege.

Dar cum putem avea parte de aceasta nepretuita binefacere? Prin credinta, ne raspund cartile simbolice. Dar ce e credinta? La ce-mi foloseste sa cred ca este adevarata istorisirea unei intamplari? E necesar sa-mi pot insusi efectele, urmarile. Aceasta credinta insusita trebuie sa fie o stare sufleteasca aparte, neobisnuita la omul natural.
Daca putem admite ca insusi creatorul lumii a luat infatisarea creaturii sale si ca s-a aflat o vreme pe pamant in aceleasi conditii, inseamna ca trebuie sa privim faptura creata ca absolut perfecta, deoarece creatorul s-a putut uni cu ea atat de intim. De aceea in conceptul de om nu poate sa se gaseasca nici o contradictie cu conceptul de divinitate; si daca adesea ne dam seama de diferenta si de departarea pana la ea, avem cu atat mai mult datoria sa nu privim mereu numai la ticalosia si slabiciunea naturii noastre, ci sa cautam tot ce e desavarsit in noi, tot ce poate indreptati pretentiile noastre la asemanarea cu Dumnezeu.

Fara indoiala ca meritul cel mai mare al omului este sa determine cat mai mult cu putinta imprejurarile si sa se lase determinat de ele cat mai putin. Universul intreg sta in fata noastra ca o cariera de piatra in fata arhitectului, care nu-si merita numele decat numai cand din materialul brut si intamplator executa prototipul nascut in spiritul sau, conform unui anumit scop, cu economie si soliditate extrema. Tot ce e in afara noastra se afla in stare elementara, ba chiar si tot ce e in noi; dar in adancul nostru exista acea forta creatoare care tinde sa plasmuiasca ceea ce e necesar sa fie, si care nu ne da liniste si pace pana ce, intr-un fel sau altul, n-am ajuns sa-l infaptuim, in afara noastra sau in noi insine.
Insa nimic nu-i cu putinta in lume fara seriozitate, si printre cei pe care-i numim oameni cultivati, gasesti putini care sa fie seriosi. Oricare ar fi imboldul, fie ratiunea, fie sentimentul, care ne face sa parasim un lucru pentru altul, sau sa alegem un lucru in locul altuia, eu sustin ca insusirile cele mai de laudat ale omului sunt hotararea si perseverenta. Nu poti avea in acelasi timp si marfa si banii, iar acela care pofteste mereu marfa, fara a avea inima sa se desparta de bani, e tot atat de nefericit ca acela care regreta cumparatura facuta, cand are marfa in mana. Dar nu pot fi invinuiti oamenii din pricina asta caci, propriuzis nu sunt ei vinovati, ci situatia incurcata in care se afla si in care nu stiu cum sa reactioneze. Asa, de pilda, vei gasi mai putini prosti gospodari la tara decat la oras, iar in orasele mici mai putini decat in cele mari. De ce asta? Pentru ca omul e facut sa traiasca in conditii limitate; el nu e in stare sa conceapa decat scopuri simple, apropiate, precise si se deprinde sa se foloseasca de mijloacele care-i sunt la indemana; insa, indata ce ajunge intr-un mediu mai larg, nu mai stie ce vrea si nici ce ar trebui sa vrea, indiferent daca este descumpanit de multimea obiectelor sau evenimentelor, ori de grandoarea si maiestatea lor. Omul se simte intotdeauna nenorocit atunci cand e indemnat sa nazuiasca la ceva, de care nu poate fi legat printr-o activitate proprie si continua.

Multi oameni traiesc asa cum citesc un teanc de ziare, numai ca sa scape de ele. Vrem sa stim si sa cunoastem o multime de lucruri, si tocmai acelea care ne privesc mai putin, dar nu ne dam seama ca foamea nu poate fi potolita sorbind aer. Cineva imi spunea ca atunci cand face cunostinta cu un om il intreaba indata cu ce se ocupa, in ce fel si cu ce urmari si raspunsul la aceste intrebari hotaraste pentru toata viata daca omul respectiv il intereseaza sau nu.

3 comentarii:

Anonim spunea...

Puloverul de săptămâna asta nu va ajuta. Look-ul "Petre Roman 1989" e de-pa-sit si nu se potrivite cu CV-ul . E bun in Piața dar in studio e penibil si nu va face mai credibil.

alin spunea...

Monsieur anonim...vezi ca ai incurcat oalele, cum face tot omul care se grabeste si apoi gandeste. Persoana care detine blogul acesta nu este aceeasi cu cea prezenta la emisiuni tv despre politica sau cea din Piata Universitatii...doar numele este acelasi. Mai multa atentie pe viitor si mai usor cu "umorul" ironic.
Aviz si viitorilor "atenti"!!

alin

Claudiu Crăciun spunea...

:))
Foarte tare asta!!!
Alin, multumesc de lamuriri. Marturisesc ca nu pricepeam o boaba din ce comentase "monsieur anonim", datorita faptului ca nu ma uit la TV (aproape ca pot spune ca nu am tv), iar in perioada protestelor oricum nu eram in tara.
Abia acum m-am lamurit ca anonimul m-a confundat cu o "persoana importanta", uitandu-se doar la nume, nu si la continut. :)