"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

miercuri, 13 februarie 2013

Constientizare


De la Nichita Stanescu citire: "Eu cred ca un om este ceea ce isi aduce aminte despre sine insusi. Bunaoara, eu ma consider pe mine ceea ce imi aduc aminte ca sunt. De asta uneori oamenii sunt in aparenta schimbatori sau au umori diferite. De fiecare data iti aduci aminte alte lucruri despre tine insuti."
Am observat ca, in ultimii doi ani, m-am folosit destul de des de acest citat; probabil pentru ca devin din ce in ce mai constient de "imprevizibilul" firii mele. Acum pot zambi cu soarele si luna, cum spunea un vers ce-mi vajaie prin cap, iar in clipa urmatoare ceva din jur ma poate face sa uit complet de aceste astre minunate si nu numai de ele. Dar n-am zis niciodata ca as fi un om perfect si nici n-am sa sustin vreodata asta. Numai eu stiu cat de departe sunt de ceea ce cred eu ca ar trebui sa insemne perfectiune.

Dar in fiecare lucru pe care il fac, pun pasiune. O, da! Si consider ca fiecare zi traita, fiecare persoana intalnita, fiecare km strabatut, reprezinta un reper in drumul meu catre ideea de OM.
In tot ceea ce facem, trebuie sa punem si un strop de pasiune. Astfel, tot ce va iesi din mainile noastre, sau din mintea noastra, va pastra un strop din noi insine.
Nu pot sa nu pun un strop din personalitatea mea in tot ceea ce fac, chiar daca nu tot timpul acel strop este unul dulce. Dar oricum ar fi el, in rezultatele straduintelor mele se va regasi si acel strop din mine, care am fost la un moment dat, iar aceste rezultate (fie ele ceva tangibil ori doar amintirile unor persoane) vor continua sa vorbeasca lumii despre mine chiar si atunci cand urmele pasilor mei se vor fi sters demult de pe pamant.
Aceasta e singura "nemurire pamanteana" in care pot sa cred.

Uneori am uitat sa ma deschid spre necunoscutul fascinant al vietii si mi-am lasat inima sa rugineasca in tipare. Alteori nu.
Am avut curajul noului acolo unde totul parea catalogat, clasat.
Am avut momenetele mele de ratacire, cand am optat inconstient pentru interpretari dureroase ale realitatii, cand eu ma percepeam lipsit de alegeri sau de putere. Dezvoltam sentimente de tristete, revolta, neputinta in loc sa interpretez situatiile pe care le traversam intr-un mod care sa ma mobilizeze sa rezolv problemele.
Si as vrea sa spun ca de acum nu voi mai fi asa, ca am inteles ce anume era gresit si nu voi mai repeta greseala, dar stiu ca nu as avea dreptate. Pentru ca stiu ca sunt dominat de ceea ce simt, nu de ceea ce gandesc si asa voi ramane.

Un comentariu:

Andreea B spunea...

Se potriveste melodia cu textul. Imi place