Imi amintesc o discutie petrecuta cu ceva vreme in urma, generata de un fapt banal. Pentru ca fusesem intrebat ce fac, raspunsesem ca ascult muzica si, pentru ca discutia se purta virtual, am trimis linkul cu melodia pe care o ascultam, asa, ca o completare a spuselor mele, nicidecum pentru a transmite sau convinge ceva. Era vorba de Nightwish - Bye Bye Beautiful. Am primit o grimasa si o expresie destul de contrariata (cel putin asa am perceput-o eu). "Cum poti asculta asa ceva?!" Si, in schimb, fara alte comentarii, am primit un link cu o alta melodie, prin care mi se aducea la cunostinta "iata ce numesc eu muzica!". Au mai fost cateva cuvinte in sprijinul a ceea ce "ar trebui sa insemne muzica" si, in link, am descoperit ceva muzica ambientala, nu mai bag mana in foc daca era Vangelis ori Enya. Ceva de gen.
N-am incercat niciodata sa sustin ca as sti "ce inseamna muzica". Stiu doar ca muzica pe care o asculti iti da o anumita stare si, cel mai important, vorbeste despre tine. "Spune-mi ce asculti, sa-ti spun ce fel de om esti (sau cum te simti la un moment dat)!"
Convingerea ca nu stiu "ce ar trebui sa insemne muzica" mi-o mentin, dar, in contextul discutiei amintite, imi permit sa spun si eu, ce inseamna muzica, pentru mine.
De fapt, sa exemplific:
Si melodia care contine cea mai fascinanta combinatie (pur intamplatoare? - ma indoiesc!), intre nume formatie (Paradise Lost), titlu piesa (I am nothing), mesaj si sunet.
Acum, o sa intrebati, probabil, de ce "de sezon"?
Cu "So fell autum rain", ori "And the rains are coming closer, Darker days ar drawing near", lucrurile par clare.
Dar toamna este un sezon al caderii.
Asa ca sensul ghilimelelor din titlu, ar trebui sa-l cautati pe undeva printre urmatoarele chestii: "Lake of tears", "So fell autumn rain, Washed away all my pain", "Solitude", "Paradise Lost", "I am nothing", si altele.
"Return of ravens"?! Pai, cand se intorc corbii? Atunci cand reapare un nou hoit, pe care sa-l devoreze. Cand ceva a murit.
Imi pare rau de tot ceea ce am fost - nu mai gasesc nimic in mine din ceea ce imi amintesc despre cel care am fost.
Dar nu regret nimic din ceea ce am devenit!
Inchei acum cu niste cuvinte pe care cineva mi le-a facut cunoscute astazi (involuntar), fara sa banuiasca cata nevoie aveam de ele: "Imi place sa cred ca n-am pierdut nimic in viata. Si daca totusi am pierdut... inseamna ca nu-mi trebuia!"
"My Dying Bride" lasam pe altadata.
__________________________________________Update: Uitasem tocmai piesa de capatai!
3 comentarii:
Superba piesa din update :)! Spre rusinea mea, nu stiam ca e cantata si de Bono.
Multa vreme, filmuletul pe a carui coloana sonora a fost varianta mai veche a melodiei, a fost in topul preferintelor mele!
Cat despre preferinte muzicale, nu prea am fost statornica, caci la fel cred ca o melodie poate sa ti se para divina intr-un anumit moment, in functie de starea de spirit, iar alteori poate usor banala, in sensul ca nu iti mai starneste niciun sentiment aparte. De exemplu, cand ajung la bunici, muzica populara ("clasica populara" daca o pot numi asa), capata o alta rezonanta pentru urechea mea. Sau, cand eram mica, imi amintesc ca citisem Sinbad marinarul ascultand in paralel melodiile de pe o caseta veche a tatalui meu. La ceva vreme dupa ce am reascultat acea caseta, "imagini" din peripetiile lui Sinbad mi se perindau prin cap. Sunt curioasa acum cum as percepe acele melodii - melodii care la acea vreme erau necunoscute, la fel ca si interpretii lor, dar care pentru mine insemnau foarte mult.
Multumesc pentru aceasta melodie, care cel putin acum mi se potriveste ca o manusa! :) Tocmai am ascultat-o a treia oara.
Sa ai o toamna colorata si vesela!
Tocmai de aceea am zis "Stiu doar ca muzica pe care o asculti iti da o anumita stare si, cel mai important, vorbeste despre tine. 'Spune-mi ce asculti, sa-ti spun ce fel de om esti (sau cum te simti la un moment dat)!'"
Statornic sau nu in ceea ce asculti, cu siguranta muzica preferata (la un moment dat) vorbeste despre cum esti, cum te simti si despre ce stare ai. Si bineinteles ca odata ce starile se schimba, e posibil sa se schimbe si preferintele.
Cat despre povestea ta cu melodiile asociate citirii unei povesti, sau cu muzica populara, repet ce am mai spus: lucrurile intamplate de mult le stocam inconstient in diferite sertare ale mintii noastre. Iar ceea ce uitam nu este continutul acelor sertare ci tocmai calea catre ele. Tocmai de aceea lucruri exterioare - o melodie in cazul de fata, ori un loc, ne arata calea spre acele sertare trezind in noi amitiri ce pareau demult uitate.
I-auzi cum suna asta! (zici ca sunt la tara, inconjurat de lumina, caldura, bunici veseli, bucate aburinde pe masa, foc in soba si vinul rece in cana de lut)
http://www.trilulilu.ro/Maria_Robescu/eec5f8560c2838
In afara de melodie, nu mai e nimic din ce mentionam in paranteza de mai sus!
Chiar daca multi spun "asa e viata, cu bune si rele", tot mi se pare trist atunci cand fiinte sau lucruri dragi dispar din universul nostru. Tocmai de aceea, constientizand la un moment dat acest fapt, ca totul este efemer, mi-am spus ca e bine sa imi petrec cat mai mult timp alaturi de acele fiinte langa care mai tarziu nu voi mai putea fi, chit ca pentru asta ar trebui sa fac anumite sacrificii. Ii iubesc si mi-e teama ca nu le-am aratat-o suficient, iubesc iernile si lemnele care trosnesc in soba, parafrazand, iubesc viata la tara, unde am crescut si unde imi doresc sa ma retrag peste ani de zile. E viata cea mai pura si linistita, dar asa e firea omului, intr-o continua cautare (a nu stiu ce, a sine-lui poate), iar pe moment inca am nevoie de agitatia vietii de acum :). Unele lucruri sunt mult mai usor de scris, decat de spus, poate si pentru ca mai tarziu, daca nu gasesti calea spre acele "sertarase", sa te folosesti de randurile scrise odinioara...
Trimiteți un comentariu