Sunt ceea ce sunt! (Solitary man)

Don't know that I will, but until I can find me
A girl who'll stay and won't play games behind me,
I'll be what I am,
A solitary man

Solitary man

Mărturisire

Conştient sau inconştient, unii oameni sunt mândri de fermitatea, de hotărârea lor, de modul deschis în care îşi urmăresc scopul.

Ei se îndreaptă direct către ceea ce doresc, către înfăptuirea unui act de virtute, - câteodată a unei crime - cu o deosebită convingere a fermităţii lor. Merg pe drumul vieţii, drum îngust îngrădit de gusturile, de prejudecăţile, de dispreţul sau entuziasmul lor, în general onest, invariabil stupid, şi sunt mândri că nu se abat niciodată de la acest drum. Dacă se opresc, o fac doar pentru a privi dincolo de îngrădirile care le fac viaţa sigură, ca să privească văile înceţoşate, piscurile îndepărtate, coastele stâncoase şi mlaştinile, pădurile întunecate şi câmpiile estompate, unde alte fiinţe omeneşti îşi duc cu greu zilele, poticnindu-se de osemintele celor drepţi, de rămăşiţele pământeşti ale predecesorilor lor, care au murit singuri, aici, în întuneric sau sub razele strălucitoare ale soarelui, întotdeauna la jumătate de drum. Omul care ştie ce vrea nu înţelege asta şi îşi continuă calea plin de dispreţ. El niciodată nu se rătăceşte din drumul său. Ştie unde merge şi ce doreşte. Continuând să călătorească pe drumul vieţii, el bate o cale foarte lungă şi îngustă şi, zdrobit, murdar şi epuizat, îşi atinge în cele dim urmă ţinta; îşi înhaţă răsplata perseverenţei sale, a virtuţii sale, a optimismului său sănătos: o piatră funerară cu un epitaf neadevărat, pe un mormânt trist şi dat uitării.

Eu, însă, sunt dintre cei care mor la jumătate de drum...