"Toţi profesorii şi savanţii sunt de acord că nevârstnicii nu ştiu pentru ce anume vor ceva. Dar că şi adulţii, ca şi copiii, merg şovăind prin lumea asta, fără să ştie nici de unde vin şi nici încotro se duc, că se preocupă tot atat de puţin de adevăratele scopuri şi sunt cârmuiţi la fel, cu bişcoturi şi prăjituri şi vergi de mesteacăn, asta nu vrea s-o creadă nimeni, deşi eu socot că e un lucru evident.
Iţi mărturisesc cu plăcere, deoarece ştiu că ai să-mi răspunzi în privinţa asta, că oamenii cei mai fericiţi sunt aceia care trăiesc asemenea copiilor, işi duc păpuşile în braţe, le îmbracă şi le dezbracă, dau târcoale, cu mare respect, cutiei în care mama a încuiat zahărul, iar când, în sfârşit, au căpătat bucăţica de zahăr, o mănâncă cu poftă şi strigă: "Mai dă-mi!..." Fericite fiinţe! Mulţumiţi sunt, de asemeni, şi aceia care dau nume pompoase îndeletnicirilor lor mărunte sau chiar patimilor lor, şi le atribuie speciei umane drept operaţii uriaşe întru mântuirea şi prosperitate acesteia. Fericit cine poate fi astfel! Însă acela care în umilinţa lui stie despre ce e vorba, care vede cum fiecare cetăţean căruia îi merge bine îşi îngrijeşte cuminte grădiniţa, făcându-si din ea paradisul, cum chiar cel mai nefericit dintre oameni îşi urmează stăruitor drumul, gâfâind sub povară, şi cum toţi sunt deopotrivă de interesaţi să vadă lumina soarelui măcar o clipă mai mult; acela care vede toate acestea e liniştit şi îşi alcatuieşte şi el o lume din propria fiinţă, şi e fericit fiindcă e om. Dar, deşi e limitat, el pastrează totuşi în inima lui dulcele sentiment al libertăţii, precum şi sentimentul că poate părăsi această temniţă oricând vrea."
J.W. von Goethe - Suferinţele tînărului Werther
Dacă n-aţi citit, nu mai staţi pe gânduri - citiţi "Suferinţele tînărului Werther". N-o să regretaţi. Se spune că şi Napoleon însuşi a purtat în raniţa sa o traducere a acestei cărţi în timpul campaniei din Egipt şi că a declarat că a citit-o de şapte ori.
Eu o port după mine, ca alţii Biblia, şi când simt nevoia, deschid la întâmplare cartea şi sigur, în ceea ce recitesc, găsesc ceva ce mă va bulversa într-un fel sau altul, sau cuvinte care îmi redau echilibrul... după cum îmi este starea de spirit.
"Trebuie să fii Werther sau nimic", spunea Camus. Am multe chestii pentru care îi port pică, lui Camus, dar cu aceste cuvinte şi-a rezervat un loc special în sufletul meu.
Nu ezitaţi, nu staţi pe gânduri. Citiţi "Suferinţele tînârului Werther". O carte despre care se spune că la vremea ei (secolului 18) a provocat o "epidemie de sinucideri în masă" în rândul tinerilor intelectuali din Germania, şi nu numai.
Un comentariu:
Citatul legat de oamenii fericiti, ne duce cu gandul si la Charlie ;)) Cand era fericit cu ceilalti, chiar daca de fapt radeau de el..
Daca as fi citit-o suferind, ca si el, cunoscandu-ma, trebuie sa-mi fi dat si mai mare putere.. Si ma gandesc ca asa ar fi normal, ca atunci cand convingi pe cineva dezvoltandu-i ideile si subliniind ca sunt gresite. Imi vine un exemplu simplu in minte, dar e greu de explicat:)). Nu ma refer la discutii d-alea complicate in contradictoriu, ci cand tocmai reluand spusele cuiva, il convingi ca nu sunt corecte. (si tu imi mai faci asa, si vad repede unde era gresit). Si poate cartea ar trebui privita asa, ca cerand o dorinta de schimbare, ca cititorul sa ajunga sa zica "Don't do it, don't do it.. Poti sa fii puternic, o sa gasesti o (alta) solutie!". Ca la teatru liber, cand poti bate din palme si schimba raul din piesa...
Trimiteți un comentariu