"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

vineri, 5 septembrie 2008

Hoinar

Aşa mă simt cel mai bine...
Cu rucsacul în spate.
Tot ce am port cu mine. Libertatea în picioare, hrana, hainele şi locul de odihnă în spate, casa în suflet şi amintirile în memorie.
Mă încăntă privirile mirate ale trecătorilor, ale celor din metrou, autobuze, chiar şi ale celor din gări.
Ei nu ştiu ce înseamnă să fii un hoinar, să-ti clocotească în sânge dorul de ducă, de viaţă, de aventură... Habar nu au!

3 comentarii:

Anonim spunea...

Cu o placere deosebita imi aduc aminte de acea excursie ! imi aduc aminte cu si mai mare placere despre craimont si intalnirile noastre .. din pacate... eu m-am cam dat la "fund" cu iesirile pe munte .. am impresia ca "nu mai pot" desi sunt convins ca pot si vreau .. dar a pus stapanire pe mine monotonia zilelor din fata calculatorului! acum deja s-a intalat puiulde iarna si nu am echipamentul necesar unei ture de iarna dar in primavara daca mergi pe undeva .. PLS Count me in !

Anonim spunea...

unii au, si-si amintesc si ei poate de multe, cand te vad :) Sau poate le trezesti tu dorinte noi :)

Claudiu Crăciun spunea...

Eu ma refeream la "ei", cei despre care vorbeam. trecatorii mirati...
Si, crede-ma, cei pe care ii vezi cu gura cascata in poza, n-au habar...
Dar sunt mereu incantat cand intalnesc pe cineva care a descoperit muntele ;)

Sa trezesc dorinte noi, in alte persoane? da, asta ar fi intradevar placut... de-ar fi asa!