"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

marți, 12 decembrie 2006

Scop

Buna mi-a fost ziua, noaptea poate cobora... pe ritm Led Zeppelin!
De ce? Oamenii intotdeauna vor sa stie de ce. Curiozitatea din ce in ce mai crescanda ne determina sa intrebam, lasandu-ne astfel uneori fara bucuria de a descoperi singuri. Caci e mai placut sa descoperi singur care este ratiunea pentru care unele lucruri se intampla, sau scopul pentru care unele lucruri sunt facute, decat sa iti spuna altcineva. Iar motanul meu e cea mai buna dovada in acest sens: niciodata nu se atinge de mancare atunci cand ii punem in vasul lui, ne trateaza cu un vadit dispret sa nu credem cumva ca el e dependent de noi si mananca doar cand are el chef (regula: nu vine niciodata atunci cand il chemi, ci doar cand si daca vrea el), insa daca gaseste el un bob de mancare pe jos, murdar si prafuit, plin de bucurie il devoreaza pe loc, deoarece pe acela l-a gasit el, nu i-a fost oferit. Sa aiba vasul plin cu carnea cea mai frageda, nu se va compara in nici un caz, pentru el, cu musca aceea pe care dupa eforturi crancene a reusit el singur sa o prinda. Abia dupa ce o savureaza in liniste, miroase circumspect si mancarea oferita moka de noi.
Dar sa revenim. Care e scopul? Oamenii nu sunt deprinsi sa-l descopere singuri, vor sa li se spuna, sa li se explice care este scopul unei actiuni sau a unei fapte. Stiu asta, pentru ca si eu sunt tot om.
Care e scopul acestei pagini? Desi momentan se afla in stadiul de inceputul-inceputului, totusi exista cativa curiosi care s-au uitat pe aici. Si asta, sincer, ma bucura mult. Negasind insa mare lucru, m-au intrebat: Ce e cu aceasta pagina?
Este pagina mea personala de pe internet. Va fi pagina mea, va fi jurnalul meu, va fi agenda mea... Aici voi posta ceea ce si daca voi simti nevoia. Nu scriu aici pentru ca vreau sa zgudui sau sa impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lasa sa se piarda ceea ce se afla in mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici imi vor arata calea pe care am mers. Voi povesti poate fapte, poate intamplari, lucruri traite, poate uneori voi descrie stari sufletesti, poate voi povesti ceva ce am vazut sau auzit si mi-a placut, voi pune si poze, si orice ma reprezinta sau vorbeste despre mine. Va fi o pagina plina (sper eu) de trairi, de aventura, de munte, de sentimente, de prietenie, de petreceri, de vise si melancolie, de realitate, de rasarituri si apusuri, de tot ceea ce am trait si voi trai. Text si imagine.
Si pentru fiecare lucru postat, va exista posibilitatea de a se posta un comentariu de catre orice vizitator al paginii, de catre orice cititor.
Amintiri. Dulci amintiri dintr-o viata plina. Nu neaparat frumoasa, dar nici urata, insa cu adevarat plina! Ce dor imi e de pisoii din imagine. Ei raman pentru mine emblema unui camin fericit, unde e loc si pt ei, unde s-ar putea juca in voie. Au fost luati de pe strada, iar poza este facuta la mine in camera, cand, simtindu-se lipsiti de griji, se jucau tot timpul cat nu mancau sau nu dormeau. A trebuit de-a lungul timpului sa le tot schimbam caminul... Acum stiu doar ca cel negru a disparut, iar de celalat nu mai stiu nimic, nu mai stiu daca este sau nu acolo unde l-am lasat. Ce dor imi e de ei... Ce frumoase erau acele clipe! Dar niciodata trecutul nu poate concura cu ceea ce ne asteapta. Trecutul ne invata doar sa nu ne multumim cu putin, pentru ca mereu putem primi mai mult.
„Suntem nevoiti sa strabatem atata mocirla si absurditate pana sa ajungem acasa, si n-avem nici o calauza, singura noastra calauza e dorul de casa!” Aceasta pagina va contine repere din drumul meu spre ideea de om. Drum pe care il voi strabate cu bucurie si curiozitate, uneori sovaind, alteori sigur pe mine, tinand-o insa mereu strans de mana...

8 comentarii:

Ilona spunea...

Foarte Fain, blogul tau:) am sa-l urmaresc, mai ales ca si mie imi place muntele (asa am ajuns pe el) si Hesse. bafta.
si ca si tine, caut...ma caut cumva pe mine desi teoretic stiu ca am gasit deja, ca ceea ce caut e in mine; si ttotuis nu ma gasesc...
Bafta!

Claudiu Crăciun spunea...

Daca iti place muntele, arunca-ti ochii si pe celalat blog, amintiri-din-munti... Sau nu - mai bine mergi cat mai des sus pe creste.
Ma bucur ca ti-a placut ce ai gasit aici. Din pacate, s-ar putea sa te dezamagesc. Tu vrei sa-l urmaresti, dar, dupa cum observi, postez foarte rar. Pe ambele. Poate ca am imbatranit... sau poate ca e mai important pt mine sa traiesc, decat sa scriu ce traiesc...
"Toate trec ca floarea spulberata
Vestejit de-al toamnei mele frig, nu voi mai fi tanar niciodata!"

Incotro ne indreptam?
Spre casa, mereu spere casa!

Salut mereu pe toti cei care l-au descoperit pe Hesse si sublimul vietii desprins din randurile lui...

Anonim spunea...

Hey, se pare ca suntem tot si tot mai multi asa...adica sensibili...preocupati de adevaratele lucruri care conteaza in viata asta minunata...ma bucur. pana acum cativa ani credeam ca sunt singura. si era trist. acum suntem mai multi. si asta face lumea sa fie mai buna, pentru mine.
eu una urasc sa mi se dea pe tava, sa vina totul usor. vreau sa ma lupt, sa cuceresc, sa descopar singura, sa mi pun spiritul si mintea la bataie cand am de aflat ceva.
ma simt atrasa de oameni profunzi si enigmatici, de locuri virgine, de lucruri noi, de orice mi-a fost strain pana la un moment dat..si bucuria descoperirii lor e imensa.

Anonim spunea...

si..cat de mult inseamna acest cuvant "casa", "Acasa". inseamna starea de suflet perfecta, inseamna sa il/o ai pe EL/EA pe care l-ai/ai cautat/-o o viata intreaga, inseamna sa ai casuta ta la propriu care sa fie un cuib de vise si de iubire, inseamna sa iti gasesti pacea, inseamna sa ajungi pe muntele ala la care ai visat, inseamna sa ai unde te intoarce cand pleci si sa plangi cand pleci dar si cand revii (intai de tristete, apoi de bucurie), inseamna sa te implinesti ca om si ca femeie/barbat, inseamna sa il ai pe Dumnezeu alaturi si sa traiesti in Cuvantul lui astfel incat sa fie soare in toate zilele tale..."Casa". 4 litere. un infinit de intelesuri

Anonim spunea...

Stiu ca n-o sa-i dai drumul:)

A, si eu am formulat odata o intrebare... Suna cam asa:

Ce am face daca nu am stii cum sa ajungem acasa? Ar putea fi la 100 de metri in partea stanga, iar tu sa pornesti in directia opusa, si sa umbli ani intregi dupa ea..

Nu erau metafore, chiar ma intrebasem cat de greu ar fi sa nu mai stii sa jungi acasa.. Ar fi frumos sa te duca dorul de ea, pas cu pas, sa nu stii ce te indruma incolo, iar in final.. s-o vezi. Acasa.. Oare putem avea mai multe "acasa"?

Anonim spunea...

Aaa, si ce-mi place textul asta.. :X E atat de simplu, dar de frumos.. :)

Anonim spunea...

"Mă bucur că ți-a plăcut ce ai găsit aici. Din păcate, s-ar putea să te dezamăgesc. Tu vrei să-l urmărești, dar, după cum observi, postez foarte rar." Asta era percepția ta din 2008. Ce tare! Și uite câte s-au strâns, că pentru mine e o bucurie că am ce citi, dar e și un pic de preocupare că nu o să apuc să parcurg tot.
"Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers." Ți-am mai spus asta: câtă dreptate ai avut și ce bine ai exprimat treaba asta!
Mie, că nu te cunosc, îmi pare că erai matur în gândire și la fel de sensibil încă din 2008. Ce schimbare majoră s-a petrecut în toți acești ani? Dacă nu sunt prea băgăcioasă... Îmi place doar să observ și să cunosc oameni care au ieșit din anonimat și au scris fără teamă, despre ceea ce au simțit la un moment dat. Mă refer la schimbări pe care să le observi și tu, pe baza rândurilor scrise pe blog de-a lungul timpului.
Cristina S.

Claudiu Crăciun spunea...

pai zi-mi mai intai tu daca observi vreo schimbare din postarile mele :). Eu stiu doua mari schimbari: una in privinta felului de a scrie, alta in privinta atitudinii fata de unele lucruri din viata.